În 2004, o delegaţie condusă de prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, din care au făcut parte şi gălăţeni, se întorcea acasă cu victoria pe buze: partea chineză urma să facă podul. Pe banii ei. Început acum 15 ani, podul ar fi fost de mult inaugurat. Podul "nu era necesar", decidea însă următorul premier, Călin Popescu Tăriceanu, ca un Gică Contra. După doi ani de guvernare, Tăriceanu nu se răzgândise, dar partea chineză, răbdătoare, încă dorea să construiască. Nouă ne revenea sarcina să investim în drumurile de legătură cu podul; sunt tot pentru noi, nu putem aştepta numai posmagii muieţi! Şi sunt mai ieftine decât podul. Studiul de fezabilitate pentru pod a fost făcut, din bani chinezeşti.
Ambasadorul Chinei la Bucureşti, E.S. doamna Xu Jian, invoca recent în vizita de la Galaţi, punctele de atracţie pentru a situa şi Galaţiul pe Noul Drum al Mătăsii: facilităţi vamale în Zona Liberă, dublu ecartament CFR, care trece de la drumul de fier de tip european la cel larg, model sovietic. Ambasadoarea a invocat şi mult promisul drum expres Galaţi - Brăila, dar şi podul, deja în construcţie, ca şi anunţatul aeroport. Probabil că partea chineză ar profita să investească şi în proiectele viitoare, citate aici. Numai că Zona Liberă chiar ar trebui să funcţioneze, să demarăm aeroportul şi să nu se rupă vechile şine.
Sigur, putem jena interese mari, erau de aşteptat şi presiuni economice sau politice, prin spate sau pe faţă, împotriva pătrunderii Chinei în Europa, unele state europene pot reclama o politică de dumping din partea chineză, care dispune de o enormă forţă de muncă, răbdătoare, disciplinată chiar şi pe salarii mici. În acelaşi timp, sunt state care îşi văd în primul rând propriul interes, cum face de pildă Italia, prima membră a G7 care tocmai a semnat un acord cu partea chineză pentru participarea la proiectul Noului Drum al Mătăsii, cele două părţi bătând palma pentru investiţii de 2,5 miliarde de euro. Ba chiar, mai puţin precaut decât Tăriceanu, premierul Luigi di Maio spune că valoarea înţelegerii italo-chineze ar putea urca la 20 de miliarde! Nu mai puţin de 120 de ţări au apucat-o pe acest nou drum al mătăsii, este inevitabil să profităm şi noi de oportunităţi. Tăriceanu zică că nimeni nu ne dă nimic pe degeaba, dar, iată, Italia riscă…
Ca s-o dăm pe glumă: cum românii muncesc tot prin Italia, vom avea mână de lucru chineză la Galaţi şi la Brăila, iar chinezii, ajungând să fie majoritari, n-o să mai aibă cine să se opună la unirea, firească, a celor două oraşe…
