A fost, dacă vreţi, cel mai lipsit de emoţii tur de alegeri prezidenţiale. Nu şi de fiere, fake-news sau tentative de manipulare, dar asta e altă poveste… Cert este că, în prezent, Klaus Iohannis intră „en fanfare” în al doilea mandat prezidenţial, PNL & comp. este pe val, în timp ce în PSD se ascut cuţitele pentru înlăturarea de la conducerea partidului a Vioricăi Dăncilă. Câteva observaţii se impun.
În primul rând, jos pălăria pentru modul în care diaspora a ieșit la vot. Unii dintre oameni au făcut chiar şi zeci de kilometri pentru a ajunge la o secţie de votare şi nu pentru vreun interes imediat, ci din empatie pentru familiile rămase acasă, pentru viitorul lor. S-a ajuns la aproape 1 milion de români prezenţi la secţiile de votare din străinătate, cam 10 la sută din totalul votanților. S-ar cuveni ca acest grad de implicare civică să fie recunoscut printr-un număr mai mare de mandate de parlamentari alocat diasporei.
Trebuie remarcat și că, în discursul de după anunţarea primelor exit-polluri, preşedintele Klaus Iohannis şi-a luat angajamentul de a livra o nouă majoritate parlamentară, stabilă. Este o promisiune mare, în condiţiile în care structura Parlamentului nu s-a schimbat. Desigur, atât dărâmarea Guvernului Dăncilă, cât şi învestirea Guvernului Orban demonstrează că există potenţial pentru o nouă majoritate. Rămâne însă de văzut dacă ea este doar una conjuncturală sau chiar funcţionează. Dreapta politică – PNL, în special – trebuie să răspundă unui orizont de aşteptare în creştere, în condiţiile în care realitatea socio-economică este departe de a oferi un spaţiu de manevră pe măsura dorinţelor.
Nu în ultimul rând, învinşii ar trebui să tragă şi ei nişte învăţăminte. E greu de spus dacă, după rezultatele catastrofale de la europarlamentare şi prezidenţiale, au ajuns să realizeze cât de toxic a fost Liviu Dragnea pentru PSD şi mai ales cât de distructiv a fost acest sistem al aplaudacilor. Elucubraţiile Vioricăi Dăncilă, care vede o victorie până şi într-o înfrângere atât de categorică, sunt stupefiante. Niciun cuvânt despre vreo demisie de onoare sau necesitatea ca PSD să renunţe la sistemul „baronilor” şi al jocurilor de interese obscure. E nevoie de meritocraţie şi o consistenţă ideologică pentru a relansa un pol de centru-stânga veritabil. Altfel, PSD riscă să alunece cu totul într-un soi de fundătură populist-naţionalistă vecină cu PRM-ul de pe timpuri. Deocamdată, în PSD se pregăteşte sfârşitul epocii Dăncilă. Dar nu am auzit încă pe nimeni de la social-democraţi să meargă până la rădăcina răului care i-a adus pe marginea prăpastiei.
