Au trecut mai bine de patru ani de la tragedia din Colectiv, dar România nu pare cu nimic mai pregătită astăzi să facă faţă unei situaţii similare. Abia zilele trecute procurorii au anunţat şi pedepsele pe care le cer pentru cei consideraţi vinovaţi de producerea momentului Colectiv, într-un dosar care mai mult s-a poticnit, în ultimii patru ani. La fel de greu au mers lucrurile şi în ceea ce priveşte centrele de mari arşi, unităţi de care ţara noastră are nevoie acum ca de aer.
În 2014, Guvernul dădea o hotărâre pentru amenajarea şi echiparea mai multor centre medicale destinate marilor arşi. Construcţia centrelor ar fi trebuit să înceapă în acelaşi an, pentru ca acestea să fie gata într-un termen rezonabil. Deşi suntem pe final de 2019, doar două dintre clinici au fost inaugurate luna trecută, la Timişoara şi la Iaşi. Alte trei noi unităţi similare ar urma să fie terminate abia după 2020. Doar pentru centrul de la Iaşi, statul român a avut nevoie de mai bine de opt ani pentru realizarea lucrărilor de renovare. O asemenea contraperformanţă nu ar trebui trecută cu vederea, într-o societate normală şi civilizată. La noi însă, vedem că se poate.
Chiar şi dacă restul centrelor ar fi gata într-un an sau doi, Galaţiul ar rămâne tot la depărtare de sute de kilometri de aceste unităţi medicale care pot face diferenţa între viaţă şi moarte în cazul marilor arşi (fără a mai vorbi de reducerea la minimum a suferinţelor acestor pacienţi). Două centre trebuie construite la Bucureşti, iar celălalt la Târgu Mureş. De altfel, tot sud-estul ţării a lipsit de pe harta celor care au hotărât unde vor funcţiona centrele de mari arşi.
O altă problemă pe care statul român o ignoră complet de ani buni este cea a bacteriilor care provoacă îmbolnăvirile din spitale. Unii dintre răniţii din Colectiv nu au murit din cauza arsurilor, ci ca urmare a bacteriilor cu care au fost infectaţi în spitalele bucureştene. Nu doar că nimic concret nu a fost făcut pentru reducerea fenomenului infecţiilor intraspitaliceşti, dar autorităţile par chiar înclinate să ascundă amploarea lui. Astfel, dacă ascultăm statisticile oficiale, România ar trebuie să aibă cele mai curate spitale din Europa. Cam aici au ajuns cinismul, corupţia şi nepăsarea din sistemul sanitar românesc, iar această atitudine poate ucide, aşa cum, din nefericire, ne este dat să vedem.
