Din 2012 ne tot lamentăm o zi, poate chiar două, în legătură cu rezultatele slabe obţinute de elevii noştri la testele PISA, însă de fiecare dată toată vâlva ţine puţin şi se stinge timp de trei ani, până la următoarea testare, când iar ne batem cu palma peste frunte şi ne plângem, normal, de faptul că ai noştri copii nu mai vor să înveţe. Şi în 2012, şi în 2015, şi în 2018, România a rămas încremenită, la coada listei cu rezultatele cele mai proaste din Uniunea Europeană. Semn că pentru sistemul nostru de învăţământ nu s-a mişcat un deget, astfel încât să se apropie cunoştinţele învăţate la şcoală de realitatea de zi cu zi. Pentru că asta testează, până la urmă, itemii de tip PISA, capacitatea elevilor de a aplica cele învăţate în contexte noi. În timp ce noi suntem constant pe penultimul şi acum pe antepenultimul loc, sunt ţări la care, numai dacă încerci să compari cele trei rezultate din ultimii şase ani, se vede că au făcut ceva ca lucrurile să progreseze. De exemplu, Danemarca de pe locul 9 în 2012 şi 2015, a ajuns acum în fruntea clasamentului, pe poziţia a treia. Olanda de pe locul şase în 2012 şi şapte, în 2015, se află acum pe locul al doilea, iar Austria de pe locul 18, pe locul 10. Evoluţia nu se datorează faptului că elevii din statele respective au devenit peste noapte mult mai deştepţi. Acolo, minţile luminate s-au pus frunte lângă frunte, au cântărit cu grijă situaţia, au ajuns la un consens şi au aplicat măsurile necesare. Le-au aplicat! Nu le-au abordat de dragul discuţiei, nu le-au lăsat doar pe hârtie.
La noi, miniştri sunt schimbaţi pe bandă rulantă, după cum bat vânturile politicii. Iar oamenii de care se înconjoară nu au altă menire decât să pape salarii mari, nu să facă un capăt de treabă. Nu e nimeni care să aibă o viziune coerentă şi corectă asupra stării învăţământului. Elevii sunt an de an îndopaţi cu cunoştinţe inutile, ne plângem că educaţia e teoretizată la maximum, ne dăm dreptate unii altora, dar nu se întâmplă nimic. Nimeni nu are energia să schimbe lucrurile în bine, iar elevii noştri înoată în tone de materie care nu le va folosi în viitor la nimic. Dar şi dacă ar veni omul acela luminat, lipsa finanţării corespunzătoare nu ar duce nicăieri. Bugetul Educaţiei este ciunţit de la an la an. Niciun guvern nu a respectat legea să acorde 6 la sută din PIB. Iar acum, cu ultima rectificare negativă, s-a ajuns la cel mai mic procent din ultimii zece ani.
