O Revoluţie care nu ne mai spune nimic?

Scris de Roxana Artene Penciu

Luni, 16 Decembrie 2019 00:00

Astăzi, 16 decembrie, se împlinesc 30 de ani de la aprinderea primei scântei a Revoluţiei din 1989, când sute de timişoreni s-au adunat în faţa casei pastorului Laszlo Tokes, încercând să împiedice evacuarea acestuia din casa parohială. De fapt, oamenii începuseră să se adune lângă clădirea bisericii încă din 15 decembrie. Dar numărul lor a început să crească şi, pe data de 16, s-au alăturat protestatarilor tăcuţi, în majoritate enoriaşi ai Bisericii Reformate, şi alte categorii de cetăţeni care au început să strige împotriva comunismului, toată revolta culminând spre seară cu incendierea sediului Comitetului Judeţean al PCR. În repetate rânduri, pastorul maghiar a declarat că protestatarii nu au avut în intenţie răsturnarea regimului ceauşist. Se ştie însă că o mişcare similară era pregătită cu grijă şi la Iaşi, unde pe 14 decembrie ar fi trebuit să aibă loc un mare miting care ar fi trebuit să dea startul Revoluţiei din estul ţării. Însă conspiraţia celor de la Iaşi a eşuat şi, deşi încă există acolo un grup care s-a autoproclamat declanşator al Revoluţiei din 1989, e greu de presupus că s-ar fi putut schimba regimul cu nişte lideri săltaţi de Securitate. E clar însă că sămânţa a fost împrăştiată în mai multe oraşe, pentru siguranţa izbânzii. La Timişoara, pe 17 decembrie sunt împuşcaţi primii revoluţionari. Au fost trei zile şi jumătate de lupe îndârjite în stradă, soldate cu 62 de morţi şi sute de răniţi. Pe 20 decembrie, la ora 13,00, la Timişoara, s-a oprit focul şi oraşul s-a autoproclamat liber de autorităţile centrale comuniste. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!", scandau ei triumfători. Iar focul revoltei a fost preluat de bucureşteni şi de alte oraşe. În total 1.142 de morţi, peste 3.000 de răniţi. Oameni sacrificaţi aiurea şi în condiţii total neclare, fără ca, în cei 30 de ani care s-au scurs de atunci, să fie pedepsit cineva. Încet, dar sigur, ne uităm istoria atât de recentă. Nu a ieşit nimeni în stradă în 2015, când s-au închis dosarele Revoluţiei pentru că faptele s-ar fi prescris. Preocupaţi de pregătirile de Crăciun, nici nu ne mai amintim de iarna lui '89, şi considerăm libertatea un drept legitim. Uităm că, întotdeauna, cei care nu-şi cunosc istoria sunt condamnaţi să o repete. Iar 10 august 2018 a fost un avertisment destul de clar în acest sens.