Emisiunile despre Legea pensiilor îi îmbolnăvesc pe pensionari. Am văzut şi eu o persoană de 80 de ani privind împietrită cum nişte politicieni îşi dau cu părerea despre recalcularea pensiilor. Nu înţelegea mai nimic şi singura frază pe care o repeta obsesiv, din timp în timp, ca pentru a se calma pe sine, era „adică nu ne micşorează la toţi pensiile?”.
Din spatele micului ecran nu intervenea nimeni cu vreo informaţie care să-i răspundă, pe înţelesul ei, şi cu argumente legale, la această întrebare.
Se aruncau cifre, se vorbea despre punctul de pensie, se aduceau în discuţie pensiile speciale, veneau întrebări de la telespectatorii la fel de nedumeriţi ca ea, însă niciun personaj prezent în studio nu ştia, de fapt, mare lucru.
Toţi se bazau pe păreri şi speculaţii, pe presupuneri şi deducţii logice, nu pe un text normativ care să se aplice matematic fiecărei categorii de pensionari şi să clarifice pentru fiecare bătrân din faţa televizorului ce îl aşteaptă.
Unii dintre cei care au avut şansa de a ajunge octogenari şi s-au aflat în aceste zile în faţa micilor ecrane au toate şansele să participe la micşorarea numărului de pensionari. Pot face lejer infarct, de frică.
Pentru că nu cei care au ieşit din câmpul muncii beneficiind de condiţii speciale, pe care fie vorba între noi nu ei le-au legiferat, se uită acum la dezbaterile pe marginea noi legi.
Cei terorizaţi de grija zilei de mâine sunt bătrânii care îşi drămuiesc cu atenţie modesta pensie din care plătesc lumină, întreţinere, medicamente şi cărora nu le mai ies socotelile pentru a-şi mai asigura şi pâinea zilnică.
Ei sunt convinşi că aplicarea noului sistem de calculare va sta tot pe umerii lor. Cu sau fără argumente, cred că tot pensiile lor vor fi micşorate. Doar a spus primul ministru că se vor recalcula toate, toate…
Din discursul său de după aprobarea legii, cu accent pe contributivitate şi plafonarea la anumite sume, n-au crezut mai nimic. Acum, şi-au zis, li se ţin discursuri, în loc să li se citeze şi explice paragrafe de lege şi cum se aplică ele de către reprezentanţii statului. Stat care vrea să facă economii din pensii, în loc să dea oamenilor activi locuri de muncă.
Bătrânii abia reuşiseră să înţeleagă cum e cu punctul de pensie, cu inflaţia şi alte belele care le ţin copiii şomeri şi nepoţii în grija lor, când s-au trezit din nou în bătaia puştii.
Habar nu au ce s-a întâmplat cu banii pe care statul i-a luat implacabil, lunar, din salariul lor, puţin le pasă că numeric au ajuns mai mulţi decât cei care lucrează, ei nu vor decât să-şi vadă liniştiţi de boli şi de bătrâneţe.
Forfota asta zilnică, jena că stau la mila unor guvernanţi care dau legi peste legi, reparând azi ce au stricat ieri, teama de ziua de mâine, toate astea şi multe altele îi apropie pe pensionari de mormânt. Împotriva lor s-a năpustit o lume întreagă.
Nici cei în putere n-ar trebui să mai muncească, cei care trăiesc încă la vârste înaintate sunt trataţi prin spitale ca o povară, politicile de protecţie socială sunt la limită, respectul pentru vârstă, pentru o viaţă de muncă şi împlinirile ei este nul, banii lor sunt mereu în discuţie, de parcă i-ar primi de pomană.
Întreaga societate se întoarce obsesiv şi nedrept, la grămadă, împotriva bătrânilor, cu o lipsă de decenţă similară sălbăticiei. Nu ei sunt vinovaţi că nu sunt acum locuri de muncă, nu ei au barat drumul tinerilor către un viitor normal, nu ei ţin de două decenii România în loc pentru a garnisi buzunarele celor care au condus-o.
Poate că mică parte din aceşti bătrâni poartă o vină pentru ce s-a întâmplat înainte. Prezentul însă a fost confiscat de cu totul altcineva.
De o generaţie adultă lipsită de scrupule, prost pregătită, iresponsabilă şi umflată cu paiul. Care nu are timp să-şi aducă aminte că, implacabil, fiecare ajunge, odată şi odată, pensionar.
