De o vreme încoace, din sferele oficiale apar tot felul de reprezentanţi pentru a ne convinge că, deşi anul 2010 a început la fel de prost cum s-a sfârşit şi anul trecut, peste vreo două, trei trimestre va începe din nou să picure laptele şi mierea pe tărâmurile mioritice.
Deja printre datele statisticilor se simte vânticel de primăvară, iar prognozele, folosite inclusiv ca bază pentru construirea bugetului de stat, ne aduc viitorul luminos mai aproape.
Numai că, tot acest edificiu ştiinţific are picioare scurte, iar realitatea are toate şansele să rămână în urma promisiunilor. Nu ar fi prima dată.
Anul trecut, pe când la noi criza nici nu era recunoscută oficial, că nu dădea bine la imagine, se vorbea de creşteri economice de vreo opt la sută din PIB.
Apoi s-a scăzut la patru la sută, la unu la sută, până s-a ajuns cu mai bine de şapte procente pe minus. Acum, cică vom ieşi din recesiune şi vom avea şi un „bonus” de 1,5 la sută creştere economică, lăsându-se de înţeles că măsurile anti-criză ale guvernului, aşa contestate cum sunt ele, dau roade.
Dar din nou se uită să se spună cât de mult a căzut economia. E ca şi cum cuiva i-ar lua foc casa, ar lăsa-o din nepricepere să ardă până la temelii, iar după ce se alege praful de tot, se găseşte şi el să pună o cărămidă peste ruine şi să pretindă că a început „reconstrucţia”.
În fapt, focul poate că putea fi oprit la acoperiş, la ferestre, dar pe „cutărică” nu l-a dus mintea să găsească mai repede o găleată cu apă. Unde mai pui că, în ce priveşte măsurile anti-criză de pe la noi, ele au semănat mai mult cu suflatul în tăciuni, ca extensie a teoriei chibritului…
Dacă anul trecut am avut mai mult rău decât bine, anul acesta vom avea, ni se promite, mai mult bine decât rău. De unde ne va veni tot „binele”?
Guvernanţii ne-au răspuns până acum cam aşa: din absorbţia fondurilor europene, din transformarea impozitului de trei la sută pentru microîntreprinderi în clasicul 16 la sută, din creştere veniturilor din accize, dintr-o mai bună colectare a veniturilor şi reducerea cheltuielilor bugetare.
Dacă acestea sunt singurele răspunsuri, avem o problemă. Care bani din fonduri europene, când avem o rată de absorbţie de abia zece la sută?
Care bani din impozite când se pune pe chituci sectorul IMM-urilor, zona din care provin cele mai multe venituri bugetare?
Care accize când consumul a scăzut dramatic?
Ce reduceri bugetare când, în fapt, acestea se negociază şi se vor negocia încă multe luni de acum înainte şi au şanse să rămână doar pe hârtie?
Imaginea „răului” pentru acest an este însă mai palpabilă şi mai credibilă: creşterea şomajului, puseuri inflaţioniste, creşterea datoriilor companiilor, impozite mascate sub „interesul public”, precum gogoriţa cu taxa pe fast-food.
Din păcate, lipsa de viziune în ceea ce priveşte măsurile anti-criză rămâne dominantă şi nu puţini sunt cei ce cred că „focul” nu a fost încă stins, în ciuda datelor statistice.
Pentru că, tot statistic, dacă vara ne omoară canicula, iar iarna gerul, în medie o ducem bine. Sau, iată alt exemplu, nou-nouţ:
Cică românii au tot atâtea maşini câte aspiratoare, lăsându-se de înţeles că ne bucurăm de o veritabilă opulenţă pe patru roţi. Privind la străzile noastre aglomerate, îţi vine să crezi că, într-adevăr, avem prea multe maşini.
Întrebaţi-vă însă dacă nu cumva străzile au fost prost proiectate sau dacă nu cumva avem prea puţine aspiratoare.
