Ultimii doi ani au fost marcați de o dezmorțire a investițiilor în spitalele gălățene. În special datorită atragerii de bani europeni, secții întregi au fost deja sau urmează să fie modernizate și extinse, iar aparatura și dispozitivele medicale, uneori vechi de zeci de ani, înlocuite cu echipamente moderne. În ciuda faptului că valoarea lor se ridică la milioane de euro, aceste proiecte nu reușesc decât să cârpească pe alocuri un sistem medical aflat încă în pragul colapsului.
Mai mult, în ciuda reclamei care s-a făcut în repetate rânduri în jurul lor, investițiile finalizate sau aflate acum în execuție nu trebuie privite drept o performanță nemaivăzută a Consiliului Județean Galați sau a Primăriei municipiului Galați, ci reprezintă modul în care lucrurile ar trebui să decurgă în mod normal. De undeva trebuie să începi și e bine că s-a început de aici. Mai avem însă foarte mult de lucru până ce vom ajunge la normalitate.
În continuare, spitalele gălățene colcăie de virusuri și bacterii periculoase, iar îmbolnăvirile provocate de acești germeni sunt de cele mai multe ori ascunse cu bună știință. În continuare, suntem deficitari în privința dotărilor medicale și în continuare mulți oameni sărmani din satele îndepărtate ale județului ”tratează” boli extrem de grave cu aspirină și cu paracetamol.
Și în vreme ce la capitolul investiții în infrastructură și dotări medicale autoritățile locale au început să se mai miște, nicio investiție nu a fost încă făcută și nici nu se întrevede în îmbunătățirea oamenilor din sistem. Nu vorbim aici despre nivelul de pregătire al multor cadre medicale, chiar dacă și aici sunt multe semne de întrebare. Ne referim la modul în care pacienții și aparținătorii acestora sunt tratați de personalul din spitale și la felul în care se comportă între ei angajații din sistemul medical. Există și excepții, nu puține la număr, de medici dedicați, empatici și umani cu suferința pacienților lor. Însă aceștia ar trebui să fie norma, nu excepția.
Am ajuns aici din cauza corupției grave și a incompetenței care gâtuie sistemul sanitar și ca urmare a implicării politicului în numirea unor parveniți rapace, dar servili, în funcții cheie în spitale și în instituțiile de profil. Departe de a fi o simplă problemă abstractă, această calitate îndoielnică a multora dintre oamenii din sistem este o mocirlă cu care fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, ajunge să dea piept, fie ca pacient, fie ca rudă a unui bolnav.
