Anul 2020 este unul extrem de important pentru sportul românesc, Jocurile Olimpice de la Tokyo fiind principalul punct de interes. Însă, de asta nu par a ţine cont guvernanţii, de vreme ce Ministerul Tineretului și Sportului a repartizat federaţiilor importante din sectorul sporturilor olimpice bugete mai mici faţă de anul precedent.
Cea de canotaj, sport de unde se speră cel mai mult la medalii pentru România, a primit un buget mai mic cu 2,91 la sută, iar Elisabeta Lipă, preşedinte al federaţiei de profil, spune că se află în imposibilitatea de a asigura finanţarea programului de pregătire pentru Tokyo, aşa cum îşi planificase pornind de la ideea că va avea măcar bugetare ca în anul preolimpic, astfel că nu-şi mai asumă obţinerea de clasări pe podiumul olimpic.
Un alt exemplu este la lupte, şi aici cu estimări de a se putea ajunge la medalia olimpică, unde reducerea bugetului este mult mai mare, de 12,3 la sută, iar cei din federaţia respectivă spun că nu mai resurse nici măcar pentru a se merge la concursurile de calificare pentru Tokyo 2020.
La prima vedere, se poate vorbi de economii, de strângere a curelei în condiţii de deficit, însă în realitate cam este vorba de irosire de fonduri, a banilor cheltuiţi în anii anteriori tocmai în perspectiva acestor Jocuri Olimpice. Cam degeaba ai cheltuit în anii anteriori din ciclul olimpic, dacă nu o faci şi în anul finalizării acestor investiţii, căci nu se poate duce programul de pregătire până la capăt.
Este o situaţie oarecum similară cu unele cazuri întâlnite în mai multe oraşe la nivel local, când unele echipe sunt susţinute iniţial, dar numai pe jumătate de an. Degeaba ai performat jumătate de an, pentru că resursele financiare şi umane consumate pentru asta sunt bani şi energii irosite dacă nu poţi merge până la capăt şi ajungi să nu poţi termina competiţia.
Sunt şi federaţii cu alocare pe plus faţă de anul anterior, dar foarte puţine dintre cele cu reprezentare la Jocurile Olimpice. Dintre acestea, care au estimări de succes la Tokyo, sunt şi mai puţine, este cazul de la scrimă, nataţie şi eventual tir. Cu asemenea guvernanţi, care au o asemenea viziune, graficul în cădere abruptă a performenţelor olimpice româneşti este doar o oglindire a nepăsării faţă de acest fenomen social de amploare.
