România este pe ultimele locuri din lume în ceea ce priveşte construcţia de autostrăzi. Asta, în primul rând, din vina guvernanţilor care au stat impasibili şi nu au accesat fonduri europene, iar ele există şi le primesc toţi cei interesaţi de construcţia unor astfel de artere rutiere. Pe lângă nesimţirea autorităţilor, care au refuzat, făcând parcă în ciudă celor de la Comisia Europeană, în România sunt şi multe alte piedici atunci când se vorbeşte despre o viitoare autostradă.
Dacă s-a făcut până la urmă un proiect, realizarea lui va întâmpina multe alte piedici. În primul rând, la noi în ţară, un kilometru de autostradă costă de cel puţin trei ori mai mult decât în orice altă ţară europeană. Urmează studii de fezabilitate, licitaţii şi multe altele. Iar dacă se trec toate aceste hopuri, care mănâncă bani serioşi, şi, Doamne ajută, se apucă unii de treabă, lucrurile se complică. Şi se complică rău de tot. Şi asta pentru că activiştii de mediu, cu care, să ne înţelegem, nu am absolut nimic, încep să descopere tot felul de probleme. S-a întâmplat recent, pe ruta Sibiu – Piteşti, unde s-a descoperit că trăieşte Morimus Funereus, cunoscut în popor drept „gândacul croitor”. Pentru salvarea acestei specii s-a ajuns până la Comisia Europeană, propunându-se mutarea vieţuitoarelor cu ajutorul feromonilor. Tot prin mutare s-a propus rezolvarea problemei liliecilor descoperiţi pe traseul autostrăzii Lugoj-Deva. Acolo, după un an de monitorizare, s-a stabilit că trăiesc nu mai puţin de 10 lilieci. Soluţia salvatoare, cea privind mutatul liliecilor, a venit după trei ani de la descoperire. Trei ani în care lucrările au fost sistate, iar românii au circulat în continuare pe drumurile aglomerate şi pline de gropi ale patriei. Chiar era nevoie de trei ani pentru a muta zece lilieci?
Astfel de probleme au avut şi alte state europene. De exemplu, din cauza unor gândaci o gară din Stuttgart a fost mutată, iar un hamster a întârziat, cu trei ani, construcţia centurii Strasburgului. Cu toate acestea, în Europa există autostrăzi, care nu au doar câteva zeci, ci sute de kilometri, iar asta arată că autorităţile se implică, caută şi găsesc soluţii astfel încât nici oamenii, nici gândacii sau alte vieţuitoare să nu aibă de suferit. Până când vom vedea şi la noi asta, cine ştie, poate se mută alte specii de gândaci prin zonele pe unde trebuie să treacă autostrăzile.
