Italia a devenit, practic peste noapte, a treia ţară ca număr al persoanelor infectate cu coronavirus, iar vestea a lovit ca un trăsnet şi în România. Nu-i vorbă, ştiam cu toţii că situaţia e gravă pe plan mondial şi că poate deveni şi mai gravă, ştiam că mor oameni şi că deocamdată nu există niciun tratament pentru noul virus, ştiam că epidemia riscă să se transforme în pandemie şi că poate afecta avansul economic la nivel global, ştiam şi despre măsurile pentru limitarea şi prevenirea posibilelor îmbolnăviri. Ştiam însă că toate acestea se întâmplau undeva, departe, tocmai în China, cele mai multe dintre victime înregistrându-se chiar în epicentrul epidemiei, în Hubei. Multe victime au fost confirmate şi în Coreea de Sud, o ţară la fel de îndepărtată. A mai fost câte o alarmă în Europa, pe ici, pe colo, ba în Franţa, ba în Germania, chiar şi în Marea Britanie, dar nimic care să ne îngrijoreze cu adevărat pe noi, gălăţenii.
Însă Italia? Ţara în care aproape fiecare dintre noi are măcar o rudă sau un prieten plecat la muncă? Cum spuneam, aproape peste noapte, ne-am trezit cu coronavirusul, mai exact cu ameninţarea lui, chiar la noi acasă. Sunt mii, poate zeci de mii de gălăţeni care au legătură, într-un fel sau altul, cu Italia. Traficul pe ruta asta e unul îndrăcit, în fiecare zi cineva vine sau porneşte într-acolo. Oamenii vin cu maşina, cu microbuzul sau cu autocarul, se întâlnesc unii cu alţii, apoi pleacă fiecare în treaba lui, acasă sau la muncă, unde intră în contact cu alte şi alte persoane. Nu există nicio metodă infailibilă de a monitoriza fără greş acest du-te-vino spre şi dinspre Italia, de a limita sută la sută posibilele îmbolnăviri.
În aceste condiţii, ce ne rămâne de făcut? Să ascultăm recomandările specialiştilor şi să facem tot ce depinde de noi pentru a ne feri. Pe site-ul Ministerului Sănătăţii, apare tot ce trebuie să ştim despre aceste măsuri. E foarte important, printre altele, să ne spălăm pe mâini de cât mai multe ori şi să evităm să ne atingem ochii, nasul şi gura cu mâinile murdare. Informaţii actualizate există şi pe site-ul Ministerului Transporturilor - dar mai mult de ordin teoretic, de genul vom face şi vom drege - şi pe cel al Ministerului Afacerilor Externe.
Am fost curios şi am căutat informaţii şi pe site-urilor principalelor instituţii gălăţene: Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria. Nimic! Pe niciunul din aceste site-uri nu se suflă absolut niciun cuvinţel despre coronavirus sau măsurile care trebuie luate pentru a ne proteja. O fi ca în cazul sirenelor care sună în prima zi de miercuri a fiecărei luni: să sune ele pe bune şi vedem noi atunci ce facem ca să scăpăm!...
