Pentru prima oară după o foarte lungă perioadă de timp, Galaţiul a avut, în weekend, un eveniment dedicat în exclusivitate oamenilor.
Vorbesc despre expoziţia de păsări şi animale, organizată, timp de trei zile, la Galaţi, o iniţiativă care în decurs de doar câteva ore s-a transformat dintr-o banală acţiune a columbofililor într-un fenomen social.
Aşa cum scriam ieri, duminică, la ora 13, când ar fi trebuit să se închidă expoziţia, organizatorii nu au avut cum să tragă obloanele, pentru că afară oamenii aşteptau la coadă...
Renunţaţi – măcar pentru câteva minute - la ideea preconcepută că un om de afaceri „scoate bani din piatră seacă” şi nu scapă nicio ocazie pentru a câştiga ceva. Şi haideţi să scoatem din „schemă” şi ce simpatii politice are organizatorul expoziţiei, sau despre cât de excentric poate fi.
Vreau în schimb să vorbesc despre cât de simplu este să oferi oamenilor o ocazie de a-şi petrece timpul în mod plăcut. Şi mai vreau să vorbesc despre cât de rare sunt astfel de momente la Galaţi.
Pentru că expoziţia care tocmai s-a închis nu a fost organizată de vreun reprezentant al administraţiei locale, ci de un particular. Că a vrut să îşi facă reclamă, să afle lumea unde şi-a mutat sediul, că a vrut doar să materializeze un vis mai vechi, că a vrut să-şi demonstreze lui sau celorlalţi că nimic nu este imposibil, repet, astea sunt alte poveşti.
Important rămâne rezultatul. Iar rezultatul a fost că zeci de mii de oameni, şi nu doar gălăţeni, ci şi brăileni sau tulceni, au venit puhoi, la expoziţie.
De ce Primăria, sau alte instituţii locale (de care nu ducem absolut deloc lipsă), nu se ocupă de aşa ceva - este o întrebare fără răspuns care va rămâne destul de mult în memoria publică.
În urmă cu ceva timp, un jurnalist întors de la Viena îmi povestea că primăria de acolo are un angajat care nu are altă ocupaţie decât să gândească evenimente socio-culturale.
Acel funcţionar trebuie să pună la cale tot felul de pretexte pentru a organiza spectacole în aer liber, vizite, ateliere de lucru, în cadrul cărora oamenii să participe, petrecându-şi astfel timpul într-un mod cât mai plăcut.
Reîntorcându-ne la noi, în Galaţi, unde puhoiul de lume venită să vadă porumbeii rotaţi şi struţii a demonstrat că oamenii au nevoie de pretexte pentru a se relaxa, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Este drept, Galaţiul nu este Viena.
Primăria noastră se concentrează pe lucruri concrete, precum repararea canalizărilor sau asfaltarea străzilor. Însă nu este normal ca spectacolele organizate de autorităţile locale să fie întotdeauna parcă dedicate oficialităţilor care taie panglicile, şi nu publicului de rând.
Înţelegem că este criză şi că Madonna nu poate veni să cânte pe scena de la Elice. Am priceput şi că oraşul acesta are nevoie disperată de infrastructură solidă.
Însă când apa potabilă se furnizează cu program şi cetăţenilor bun-platnici, nu doar datornicilor, când şoferii sunt amendaţi că îşi lasă maşinile pe banda întâi, în condiţiile în care nu există suficiente parcări şi, în general, în condiţiile în care zilnic măsurile administraţiei locale par că sunt mai degrabă împotriva noastră decât pentru noi, parcă înţelegi de ce lumea a făcut coadă la o simplă expoziţie.
Unde oamenilor li s-a dat senzaţia, chiar şi doar pentru câteva ore, că trăiesc într-un stat european, unde ideea este cea care contează…
