Exact când mă pregăteam să încep acest editorial, canalul de muzică Magic TV difuza celebrul ”We are the World”, în care un supergrup de muzicieni și soliști ne îndeamnă să începem să dăruim (”Let's start giving!”). Single-ul s-a lansat acum peste 30 de ani, în cadrul campaniei ”USA for Africa”, și s-a vândut în peste 20 de milioane de exemplare. Însă versurile sale par și acum, în contextul pandemiei de coronavirus, la fel de actuale.
În general, noi, românii, ne urnim mai greu ca alții, dar ne urnim până la urmă. Criza ne-a prins total nepregătiți, aproape cu pantalonii în vine. Nu avem măști, nu avem echipamente, nu avem mănuși suficiente, nu avem spitalele regionale promise de guvernanți de ani de zile, nu avem suficiente paturi în ATI, nu avem ventilatoare destule. Nu facem testări suficiente, iar asta se vede în faptul că, în mai mult de jumătate din cazurile de deces înregistrate, confirmarea infectării cu COVID-19 a venit prea târziu, în ziua în care omul a murit deja sau chiar la câteva zile după.
Nimeni din lumea asta nu poate să spună că era pregătit pentru pandemie, așa că, peste tot în lume, oamenii au pornit la lupta cu coronavirusul ”înarmându-se” din mers. Unii pot mai mult, au mai mulți bani și economii mai puternice, alții, ca noi, mai... subțire. Dar ne mișcăm, asta e important! Și ceea ce e foarte important este că gălățenii, românii, OAMENII au început să ajute, să dăruiască, fiecare după puteri, dar sunt din ce în ce mai mulți. Există deja pe rețelele sociale grupuri de sprijin pentru afacerile locale care și-au adaptat ofertele și produsele perioadei în care trăim. Există multe alte grupuri de voluntari, de oameni cu inimă mare, care vin în ajutorul semenilor lor aflați în nevoie. Puteți citi astăzi în ziar despre o altă inițiativă a unor gălățeni, care au început construirea de la zero a unui prototip de ventilator mecanic medical, echipament pe care guvernul României pare să nu mai poată să-l aducă nicăieri din altă parte, pentru că marea majoritate a statelor se uită mai întâi dacă au destule în ograda proprie și abia apoi mai fac exporturi.
Ar fi minunat dacă ne-am învăța lecția zilelor pe care le trăim și am păstra intențiile și bucuria de a dărui și după ce trece pandemia, pentru că va trece, nu poate rămâne la nesfârșit. Și ar fi excelent dacă am învăța și să avem mai multă grijă de spitalele noastre, pentru că am ajuns, din păcate, la vorba aia de care mulți dintre noi râdeau înainte: ”Sănătate, că e mai bună decât toate!”
