Slavici scria în ziarul "Dacia", în 1920, că România era "unul dintre statele cele mai bolnave din Europa", clamând unirea culturală, care să o desăvârşească pe cea geografică a Marii Uniri. Din păcate, şi bolile transmisibile, ca şi analfabetismul şi politica, ne lovesc şi în continuare!
Mark Twain susţinea undeva că nu există fapte bune şi fapte rele, ci doar urmări, bune ori rele, ale faptelor. De pildă, moartea, lucru rău, a unei soacre, îi aducea bucurie ginerelui moştenitor! Cam tot aşa, coronavirusul a condamnat la închidere mall-uri, dând astfel o gură de oxigen micilor prăvălii, lovite mai înainte tocmai de protejatele reţele enorme de magazine.
Unde dai şi unde crapă: se anunţă că, dacă tot ne ţine acasă virusul, au scăzut la jumătate, în România, vânzările la sutiene şi cu 40 la sută la lenjeria intimă în general. Pe lângă casă, pe lângă virus, stă doamna şi mai lejer, nu? Să sperăm că industria textilă (ei, aici chinezii generatori de pandemie sunt cei mai tari) nu va sucomba chiar de tot, aşa cum s-a întâmplat în ´34, după succesul filmului "It Happened One Night", cu Clark Gable în rolul unui ziarist care purta cămaşă… nu şi maiou. Marile industrii textile americane i-au dat atunci în judecată pe producătorii filmului, pentru că spectatorii, influenţaţi, nu mai cumpărau maiouri!
Românul nu se adaptează însă la maioul pandemiei şi o dă mereu în bară: autorităţile din Argeş au propus de mult Guvernului să se împartă către săraci laptele din Programul "Cornul şi laptele", dacă tot nu poate mânca şcolarul online. Guvernul n-a avut însă timp să răspundă, iar lăpticul a ajuns numai bun de aruncat, că tot suntem, nu-i aşa, ţara laptelui şi-a mierei.
Miere curge şi pentru unele facultăţi bănuite că fabrică viitori şomeri cu diplome: s-a dat liber, pentru universităţi, să primească fără examen noi studenţi. Adică, ai notă onorabilă la bac, intri! Dar una e să fii copil de zece într-o şcoală de nota cinci şi alta e să obţii şapte într-una de zece! Şi vai de ţara asta, cu atâţia copii geniali, dar şi cohorte de analfabeţi: ce viitor vom mai avea, cu atâţia tâmpiţi care, başca manualele tâmpite şi profi improvizaţi, vor ajunge "specialişti", jurişti sau parlamentari, guvernanţi sau chiar noi profesori! Tare mi-e teamă că pe viitor va trebui să obţinem un "certificat de tâmpit" ca să mai fim angajaţi într-un sistem imbecil "normal", şi-aşa patronat de politicieni inculţi şi de cuscri politici!
