Una dintre cele mai perfide caracteristici ale acestei pandemii de coronavirus este aceea că, în anumite circumstanţe, îţi dă impresia… că nu există. Poţi să fii „asimptomatic”. La asta se mai adaugă şi impresia că, dacă faci parte din anumite categorii de vârstă sau dacă ai o constituţie solidă, eşti ferit de o eventuală infectare. Dar ultimele luni ne-au demonstrat - pentru cine a fost dispus să accepte argumente - că, în realitate, nimeni nu este invincibil în faţa bolii. Oricât de tineri, de sportivi sau de bine am sta cu sănătatea la un moment dat. Pur şi simplu, COVID-19 poate lovi când nu te aştepţi, oriunde şi pe oricine.
Se pare, însă, că actuala rată de infectare nu este suficient de „convingătoare” pentru unii. „Ştii tu pe cineva bolnav de coronavirus?” - încă mai circulă, pe reţele de socializare mai ales. Nu mai zic de „conspiraţiile” date în vileag de tot felul de indivizi…
Mai nou, „terapia” propusă de un politician este aceea de a nu se mai publica numărul victimelor pandemiei, să scăpăm de „teroarea” medicală şi să ne întoarcem „la viaţa normală”.
Din păcate, este foarte posibil ca „normalitatea” să devină taman starea de „teroare” de care vor unii să ne scape acum. Conform proiecţiilor epidemiologice, la o creştere a ratei de transmisibilitate de doar 1,1, până în septembrie am putea ajunge la peste 2.600 de infectări zilnic, iar la o rată de 1,2 s-ar ajunge la aproape 8.400 de noi cazuri pe zi! Deja, în prezent, la o medie de aproximativ 700 de cazuri pe zi, avem o transmitere comunitară atât de rapidă, încât e foarte greu de ţinut boala sub control. Ce vom face când vom număra îmbolnăvirile cu miile?
Sistemul medical începe deja să-şi arate limitele. Sunt judeţe - inclusiv Galaţi - unde locurile la ATI au devenit insuficiente, iar cadrele medicale sunt epuizate, inclusiv de extinderea bolii. Cu toate acestea, nu ducem lipsă de oameni care încă mai cred că noul coronavirus este o scorneală sau „o simplă răceală”. Cam aşa spuneau şi câte unii de prin Lombardia (Italia), înainte ca boala să atingă proporţii fără precedent şi să le umple cimitirele.
Oare chiar nu putem învăţa nimic din greşelile altora? De câtă suferinţă este nevoie ca să înţeleagă toată lumea că nişte reguli de bun simţ - poartă mască, păstrează distanţa socială! - pot salva vieţi?
