Potrivit datelor prezentate de conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Galați în prima ședință a Comisiei de Dialog Social de după izbucnirea pandemiei de COVID-19, în martie, la momentul intrării în stare de urgență, la nivelul județului nostru erau înregistrați 114.816 salariați activi, cu un număr de 130.057 contracte individuale de muncă active, fiind suspendate 4.439 contracte individuale de muncă.
La cinci luni distanță, în august 2020, tot conform datelor ITM Galați sunt înregistrați în Revisal 114.047 salariați activi cu un număr de 127.331 contracte individuale de muncă active, fiind suspendate un număr de 4.059 contracte individuale de muncă.
Concluzia este una singură: pandemia nu a afectat semnificativ, până în prezent, piața muncii gălățene, fapt îmbucurător, mai ales în context local, cu investiții noi care pot fi numărate pe degete. Ca să ne explicăm cât se poate de plastic, asta ne-ar mai fi lipsit.
Altfel, în 20 de ani (nu ne ducem mai în urmă pentru că ne speriem), Galațiul a pierdut circa 23.000 de salariați. Aici nu îi includem pe cei plătiți din banul public, iar conform datelor Direcției Județene de Statistică, numărul total al gălățenilor la 1 ianuarie 2020 era de peste 628.000. Cu alte cuvinte, nici măcar unul din cinci locuitori nu lucrează, cu acte, în economia reală a Galațiului, în timp ce rata șomajului rămâne undeva în jurul a 5-6 la sută cu circa doar 10-11.000 de șomeri înregistrați.
Tot conform datelor oficiale, la finele lunii iulie a acestui an, în județul nostru erau înregistrați un număr de circa 128.000 pensionari, beneficiari ai asigurărilor sociale de stat. Un calcul simplu ne arată că totalul de până acum este de nici trei sute de mii de persoane, mai exact circa 253.000. Asupra restului de 375.000 de gălățeni nu putem decât să presupunem, conform unei logici elementare, că sunt fie bugetari, inclusiv profesori și cadre medicale, polițiști și militari, copii și tineri în afara câmpului muncii (chiar elevi și studenți) sau beneficiari de pensii speciale și de serviciu.
Mai grav este că nu știm câți dintre gălățenii noștri lucrează în străinătate. Putem doar să credem că foarte mulți. Aceștia au cam dispărut din statisticile oficiale și, în ciuda faptului că îi dorim întorși acasă, nu prea avem pârghii la îndemână pentru așa ceva. Și mai simplu, când vorbim despre salariații din mediul privat gălățean putem spune, fără nicio reținere, mulți au fost, puțini mai suntem…
