Evaluaţi acest articol
(13 voturi)
1 comentariu

41,5 la sută din salariul brut, atât reprezintă impozitul și contribuțiile aferente datorate de un angajat la buget. Altfel spus, după un simplu calcul aritmetic cinic, aproape cinci luni și jumătate muncim la stat, sau, mai corect spus, pentru stat.

Și nu asta ar fi problema, deși există păreri unanime conform cărora nivelul impozitării forței de muncă în România este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Potrivit unui studiu realizat anul trecut de prestigioasa companie de consultanță și audit financiar KPMG, țara noastră are cel mai ridicat cost fiscal pentru salariați din cele 26 de ţări analizate din UE, Spațiul Economic European și Elveția care au stabilit un salariu minim. Totodată, peste 2,1 milioane de contracte de muncă sunt încheiate la nivelul salariului minim pe economie dintr-un total de 6,39 milioane de contracte de muncă existente la nivel național. Veți spune că e o modalitate de a eluda dările legale, dar problema nu este chiar atât de simplă.
Dincolo de potența financiară a antreprenorilor români, aflați în prezent într-o competiție ”neloială” cu creșterile masive din ultimii ani ale salariilor din sectorul public, intervine și o altă chestiune spinoasă. Se presupune că banii reținuți angajaților ar trebui să se întoarcă la aceștia printr-un sistem de sănătate performant, unul educațional care să nu producă analfabeți funcționali, printr-un aparat de ordine publică care să nu empatizeze cu lumea interlopă și printr-o serie de lucrări de infrastructură care să înlesnească traficul și, implicit, noi investiții care să producă alți bani în economia reală.
Când colo, ce să vezi? Lucrurile stau taman pe dos și nu credem că mai este cazul să intrăm în detalii, toată lumea le trăieşte. La toate acestea putem adăuga slaba capacitate a organelor de administrare fiscală de a crește nivelul colectării bugetare. Ținta de a ajunge la un grad de încasare de 30 la sută din PIB rămâne o himeră pentru fiscul din România. Altfel, mai mereu minți ”luminate” vorbesc de creșteri de impozite și taxe care ar trebui să ducă imediat și la creșterea veniturilor bugetare. Din aceste paradigme eronate poate vom ieși, cândva, dar, deocamdată, rămâne să muncim pentru stat peste cinci luni din an.

Citit 1042 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Septembrie 2020 18:44

1 comentariu

  • postat de Corect Joi, 03 Septembrie 2020 16:16 5.13.130.*** Link la comentariu
    0
    4

    Corect. Cei pe care i-am votat in parlament nu au facut decat sa-si garanteze, prin legile votate de ei, pentru ei,rudele si apropiatii lor niste locuri de munca caldute, unde sa nu transpire prea mult , in schimb sa beneficieze de o groaza de avantaje (gen pensionari anticipate, multe decontari pentru orice flecustet, pensii speciale, etc. ). Si pentru binele gastii lor sunt in stare sa mai bage cateva taxe, ca doar.......se poate.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.