Vestea că România a făcut, pe piaţa de capital, „pasul istoric” de clasificare de la piaţă de frontieră la piaţă emergentă secundară n-a trezit vreun entuziasm în masă… Într-o ţară în care cea mai mare parte a populaţiei abia o târâie cu „capitalul” de la un salariu la altul sau de la o pensie la alta, tranzacţiile pe bursa de valori nu stârnesc emoţie. Se cuvin, totuşi, câteva observaţii.
Da, nu pentru banii celor care n-au decât „mărunţiş” în buzunar se bat pieţele de capital, deşi - dacă ar fi să mergem, de exemplu, la investiţiile pe care le fac fondurile de pensii private - nu sunt nici ei chiar de neluat în seamă, ci mai ales pe fondurile marilor investitori, cei care, dacă îşi pun în cap, pot să cumpere într-o zi, fără să clipească, chiar şi o întreprindere. Dar chiar şi banii au „frontiere”. Nimeni nu bagă banii într-o ţară sau pe o piaţă caracterizată de instabilitate. Şi a fost nevoie de trei ani de monitorizare a tranzacţiilor pe Bursa de Valori Bucureşti pentru ca FTSE Russell, în fapt o companie parte a redutabilei London Stock Exchange Group, să ne dea „undă verde” pe o treaptă superioară a pieţei de capital. Ne-am apropiat, dacă vreţi, de investitorii aceia care chiar au miliarde în buzunare. Asta pentru că investitorii respectivi poate că n-au prea mare încredere în guvernele care vin şi pleacă, dar au încredere în indicii FTSE Russell.
Desigur, apar oportunităţi de investiţii, dar n-ar trebui totuşi să ne îmbătăm cu apă rece. Piaţa de capital din România este încă destul de săracă în instrumente, sunt încă puţine companii care să fie suficient de mari şi să funcţioneze după rigorile burselor internaţionale. Este, totuşi, un început, iar similitudinea făcută de unii economişti cu aderarea la UE nu e gratuită. Să nu uităm, totuşi, că la fel ca la UE, aderarea nu e totuna cu integrarea. Mai avem încă destul până ne vom integra pe deplin în UE, mai avem încă mult şi până la integrarea pe deplin în marile pieţe de capital.
Dar şi într-un caz, şi în altul, e vorba, în esenţă de acelaşi lucru: respectarea angajamentelor, justiţie, mecanisme eficiente anticorupţie, politici publice echilibrate, bună guvernanţă, mediu de afaceri dinamic etc. După „piaţă emergentă secundară”, ţinta ar statutul de „piaţă emergentă principală” şi - să sperăm că vom apuca şi noi momentul acela! - statutul de „piaţă dezvoltată”. Se ştie doar - banul te ridică, banul te coboară, iar banul la ban trage!
