De câte dezastre precum cele din Colectiv, de la Maternitatea Giulești sau de la Spitalul Județean Piatra Neamț mai avem nevoie pentru a înțelege, de la individ la societate, că singurul mod în care putem preîntâmpina astfel de tragedii este să reducem corupția generalizată și să împiedicăm amestecul politicului în numirea directorilor de spitale și de instituții publice?
În orice societatea cât de cât democratică, cu instituții funcționale, chiar și la un nivel de bază, tragedia de la Colectiv ar fi trebuit să fie mai mult decât suficientă pentru a schimba la modul profund felul în care merg lucrurile. Ce am făcut noi, însă? L-am reales recent în fruntea unei primării de sector din Capitală exact pe individul care este răspunzător, în parte, de zecile de victime din Colectiv.
Cum s-a pregătit sistemul medical din România, în privința marilor arși, pentru un eventual alt eveniment de asemenea proporții? Vedem bine: medicul erou care a ars în incendiul din Piatra Neamț, încercând să-i scoată din flăcări pe pacienți, a fost transferat, pentru tratament, în Belgia, pentru că în România nu avem, nici măcar acum, condițiile necesare de tratament. Recunoașterea limitelor și a propriilor neputințe este totuși un pas în față, pe calea cea bună. Un pas mult prea mic însă.
Este condamnabilă lipsa de măsuri pe care ar fi trebuit să le ia autoritățile, după Colectiv, dar la fel de condamnabilă este tăcerea și acceptarea în care societatea românească a ales să se complacă. Într-un sistem medical mâncat până la os de corupție, producerea unei tragedii precum cea de la Piatra Neamț nu era o chestiune de ”dacă”, ci de ”când” și ”unde” va avea loc.
Nu trebuie să uităm că cea mai mare parte a spitalelor din România, iar cele din Galați nu fac excepție de la regulă, funcționează fără acreditare, tocmai din cauza deficiențelor pe care le au. În aceste condiții, repetarea unor evenimente tragice este nu doar posibilă, ci cât se poate de probabilă.
Suntem totuși pe drumul cel bun, ca societate, iar sacrificiul făcut de medicul de 48 de ani, din Piatra Neamț, care aproape că și-a dat viața intrând în flăcări pentru a-și salva pacienții aflați oricum în stare critică, ne demonstrează acest lucru. Curajul și sacrificiul său ne obligă să nu ne mai lăsăm furați și să nu mai permitem ca pentru sănătatea și siguranța noastră să decidă politrucii numiți în fruntea spitalelor și a instituțiilor publice de toate partidele politice care au deținute puterea, în ultimii 30 de ani.
