Articolul "Cine a băgat bani în Galați în ultimii cinci ani", publicat miercuri, a stârnit numeroase reacții din partea cititorilor, atât pe pagina de Facebook a "Vieții libere", cât și pe site. Vorbeam în text de lipsa marilor investiții în Galați în ultimii ani, mai ales a celor străine, în ciuda faptului că, între 2016 și 2020, în județ s-au înființat 248 de firme cu capital parțial sau integral străin. Par destul de multe, dar capitalul total subscris de acestea, de 6,75 milioane de lei, nu este unul care să rupă gura târgului, trecând cu puțin de 1,3 milioane de euro. În cinci ani!
Comentariile de care am pomenit s-au axat, în general, pe lipsa perspectivelor pe care le oferă economia Galațiului, departe de zilele ei de glorie. Selectăm câteva fragmente: "Locuri de muncă puține și prost plătite. Atragerea investitorilor, slabă. Dezvoltarea porturilor, a Dunării, nimic. Turism, nimic. O să rămânem orașul cel mai puțin dezvoltat din Moldova"; "Că nu știm să ne vindem este clar, dar să nu știm nici să ademenim pețitorii este grav!"; "Cel mai mare și constant investitor în oraș este contribuabilul". Și comentariile curg în aceeași direcție.
De șapte decenii, România și China au relații diplomatice. Sunt ani buni de când Galațiul este înfrățit cu orașul Wuhan (da, acel Wuhan!) și regiunea Hubei. Din păcate, impresia cvasigenerală a gălățenilor despre investitorul chinez este cea de patron de market sau de restaurant. Poate și pentru că relația cu Wuhan s-a plafonat la conferințe și protocoale fără finalitate. Au mai venit chinezi interesați de Galați, ultimii chiar în 2018, din Weifang. Spuneau că vor să investească în agricultură și să facă o fabrică de conserve, dar n-ar fi zis nu nici Zonei Libere, porturilor sau industriei. Ați mai auzit de ei? Nu, că nu s-a finalizat nimic.
Se poate lucra și altfel cu chinezii? Da, cu siguranță. De exemplu, în Prahova, județ a cărui Cameră de Comerț a început relațiile cu China cu patru ani mai târziu decât Galațiul. Un scurt bilanț în cifre: 168 de delegații oficiale și de afaceri, 43 de misiuni economice în China, 30 de participări la târguri și expoziții, un contract de joint-venture în domeniul viticol, un birou de reprezentare al CCI Prahova la Shanghai. Cea mai recentă investiție: gigantul chinez Haier construiește în parcul industrial de lângă Ploiești prima fabrică de frigidere din Europa, o investiție de 50 milioane de euro, cu peste 500 locuri de muncă create.
De ce nu se poate face și la noi așa ceva? Nu cumva am renunțat prea ușor la "filiera" chineză?
