Acum un an, când a izbucnit pandemia, speram la o schimbare în bine a omenirii, pe principiul că suferinţa comună îi uneşte pe oameni. Dar se pare că am ajuns mai dezbinaţi decât oricând. Obosiţi după mai bine de un an în care restricţiile ba sunt ridicate, ba se coboară armata din pod, un an cu suişuri şi coborâşuri, speranţe şi deznădejde, bâlbe şi bâjbâieli în căutarea soluţiilor, oamenii încep să-şi dea arama pe faţă. Ne privim cu neîncredere pe după măşti, îndârjiţi şi încruntaţi, încrâncenaţi şi încleştaţi într-un război pe care nu-l putem câştiga, împărţiţi în tabere şi bisericuţe. Strigând şi ieşind la luptă în numele libertăţii noastre, dar călcând-o în picioare pe cea a celor de lângă noi. Cu toţii am auzit reacţii radicale de genul "cei care nu se vaccinează să nu mai fie primiţi în spitale". De cealaltă parte, protestatari ieşiţi în stradă se revoltă împotriva vaccinului, a purtării măştii, dar şi mai rău, împotriva medicilor şi a asistentelor, care, doar cu câteva luni în urmă, erau consideraţi eroi. Oameni ca şi noi, cu aceleaşi frici şi slăbiciuni, dar care nu pot alege să nu se expună şi care nu au altă vină decât că-şi fac treaba, fiecare după cum ştie şi poate, într-o perioadă atât de dificilă, care a întors lumea cu susul în jos.
Chiar şi la un an de când fiecare dintre noi a început să aibă prieteni, rude sau cunoştinţe răpuse de COVID-19, există unii care, în mod iraţional, continuă să creadă că pericolul şi pandemia sunt doar o înscenare macabră. Şi ce-i mai rău e faptul că iraţionalul naşte ură şi violenţă. Naşte monştri. Lucruri de care avem cel mai puţin nevoie acum când nu ştim nici măcar vag cum va arăta omenirea de mâine. Când planurile de viitor ni se opresc la lista de cumpărături pentru săptămâna în curs, iar visul unei aniversări cu familia şi prietenii rămâne încă nesigur şi îndepărtat.
Celor care se simt încorsetaţi şi lipsiţi de libertate din cauza măsurilor de protecţie şi din cauza restricţiilor le transmit mesajul unui medic gălăţean, postat pe pagina sa de socializare: "Libertatea nu există fără sănătate, fără aceasta, rămâi prizonierul unui pat. Poate se gândesc mai bine la asta urlătorii de circumstanţă, care ne etichetează drept asasini".
