Demolarea sălbatică a clădirii devastate de pe strada Bălcescu nr. 17 – în superb stil Art Nouveau (în vogă între 1890 și 1910) - a fost stopată! Direcţia pentru Cultură a declanşat procedura de clasare de urgenţă. O demolare nu i-ar fi ”durut” însă pe toți gălățenii… Unii cititori comentează pedant și acid articole de ziar privind decizii edilitare. Mulți dintre comentatorii nervoși, dar și edilii ocupați și cu alte lucrări, desigur urgente, vorbesc în favoarea sau împotriva vreunei construcții, vechi ori noi, fără a se gândi și la particularitățile de stil, care dau o importantă valoare, dincolo de vechimea construcției sau istoria clădirii! Cum peste tot în țară sunt probleme cu salvarea bătrânelor imobile, ar trebui ca în primul rând să existe priorități, cu salvarea celor mai valoroase clădiri! Neoclasicism, clasicism, ecletism, neoromânesc cu rădăcini naționale, inventat de gălățeanul Mincu, le definim în aceeași ”oală”: ”vechituri”. La Galați, avem și vechi case negustorești, simple, dar și clădiri scumpe, proiectate de gloriile naționale Mincu, Petre Antonescu sau de francezul Louis Albert Galleron, cel care a proiectat şi sediul central al BNR, clădirea Ateneului Român de la București, dar și importante clădiri la Paris sau la Madrid, architect distins de statul francez cu Legiunea de Onoare! Avem și clădiri neoclasice, dar și Art Deco absolut superbe, alături de altele de serie, parcă gemene siameze cu imobile din București, Constanța etc. Recent, într-o călătorie prin mai multe orașe din Muntenia, am regăsit mai multe vechi fațade… gălățene: dacă beneficiarul care comandase lucrarea nu avea gust, fler sau destule fonduri, se mulțumea cu o clădire ridicată după aceleași planuri și în alte orașe, cu stucaturi realizate în matrițe de cauciuc ușor de cărat dintr-o urbe în alta. Prețioase sunt toate, dar mai ales palate ridicate de stat sau ale unor magnați precum Auschnitt – reședința neoclasică de pe Domnească, în același stil ca o vilă a Miței Biciclista de pe Mihai Bravu.
Iar de reabilitat, rar o facem corect, așa cum s-a întâmplat cu sediul Centrului de Consultanță Ecologică de pe Basarabiei, patronat de entități din Luxembourg și Austria, care a beneficiat de talentul unui arhitect străin specializat în astfel de reabilitări. Ar trebui să renunțăm la ”măcelarii” - constructori, care îneacă totul în beton, multe din vechile noastre clădiri cică ”șubrede” având de pildă planșee de etaj elastice, cu trestie și mortar special. Iar proprietarii, de stat sau particulari, sunt mai mult încurcați de legislație, în loc să fie sprijiniți să facă un lucru de calitate!
