Luați, oarecum, de aerul de vacanță și cu măsurile de relaxare a restricțiilor privind prevenirea răspândirii coronavirusului, am cam uitat de toate suferințele pe care pandemia le-a generat...
Apariția unor vaccinuri împotriva Covid-19 a fost așteptată cu sufletul la gură, dar după ce, în sfârșit, le-am obținut, o bună parte a populației s-a "baricadat" într-un soi de comoditate care nu prea aduce a bine. România are, în prezent, o rată de imunizare de doar 28 la sută, mult sub țintele fixate la începutul campaniei de vaccinare. La orașe, situația pare a fi ceva mai bună, potrivit unor statistici s-a ajuns undeva la 60 la sută, în schimb în mediul rural vaccinarea a rămas la piciorul broaștei.
Cauzele sunt multe, începând de la slaba prezență a cadrelor medicale în mediul rural și lipsa de informare privind beneficiile vaccinării până la lipsa de încredere în autorități și o "tradițională" autosuficiență specifică unei largi părți a populației, pe principiul că "de ce să dăm cu var". Dacă mai punem la socoteală teoriile conspirației răspândite cu sârg de personaje gen Șoșoacă, atunci nu-i de mirare că ideea de vaccinare, dacă nu respinsă, este cel puțin privită cu suspiciune.
Din păcate, la orizont deja se conturează un al patrulea val al coronavirusului - tulpina Delta - dar măsurile de prevenție nu par a se mișca mai repede. În unele state europene s-a dat deja alarma, s-a ajuns chiar la impunerea de noi restricții și chiar la obligativitatea unor categorii de personal de a se vaccina.
Dacă este să ne luăm după precedentele valuri de coronavirus, probabil că în trei săptămâni, patru, riscăm să ne confruntăm din nou cu mii de cazuri pe zi, cu toate consecințele care decurg de aici.
Poate că ar trebui să se treacă și la noi la vaccinarea obligatorie a personalului care vine în contact cu alte persoane, pentru că dincolo de discuțiile sterile ale unor pseudoapărători ai "libertății" antivacciniștilor, libertatea fiecăruia se încheie acolo unde începe libertatea altei persoane.
Nu este normal ca prin inacțiune să fie pusă în pericol întreaga societate și să asistăm la o nouă răspândire a pandemiei. Dreptul la sănătate este și el unul esențial, iar cei care, sub o formă sau alta, ajung să-l amenințe nu ar trebui să fie cei care au ultimul cuvânt. Altfel, alte vieți se vor pierde, iar de această dată nu pentru că nu am fi avut un leac pentru această boală.
