În urmă cu zece zile, aproape de orașul galician Santiago de Compostela, grupuri de pelerini se strecoară sub o ploaie rece către destinația finală. Sub umbrele și măști de protecție, prin păduri și chiar de-a lungul șoselei, efectiv murați de rafalele de apă, oamenii își continuă pelerinajul, probabil cel mai important al lumii catolice, cunoscut sub denumirea de Camino de Santiago.
Ruta completă a traseului, ce măsoară 700 de kilometri, pleacă din sud-vestul Franței și, apoi, străbate tot nordul Spaniei până la impunătoarea Catedrală din Compostela, finalizată în anul 1211. Pelerini de toate vârstele, inclusiv persoane cu dizabilități, se străduiesc să facă pe jos acest drum. Cu atât mai mult cu cât, a doua zi, duminică, 25 iulie, are loc Fiesta de Santiago, sărbătoare ce coincide și cu ziua națională a Galiciei. Inutil de adăugat că, în contextul pandemiei, sărbătorile au avut caracter auster, numărul de participanți fiind drastic limitat. Oricum, dincolo de conotațiile religioase ale călătoriei, am înțeles că El Camino de Santiago este mai mult despre regăsire sufletească, noi cunoștințe ce se pot transforma în prieteni și o altă înțelegere a celor ce se petrec în jurul tău.
La mai mult de patru mii de kilometri distanţă, nici măcar Jocurile Olimpice nu sunt de natură a liniști spiritele balcano-danubiano-pontice. O medaliată cu argint la scrimă se sfădește cu ministrul Sporturilor, el însuși sportiv de performanță, iar o fostă altă mare campioană la canotaj îi ”mulțumește” ministrului Transporturilor pentru neimplicare și lipsă de comunicare. Între timp, privim cele zece finale la aparate din concursul de gimnastică fără niciun sportiv român.
În plus, cu valul al patrulea al pandemiei ce a intrat deja pe ușă, campania de vaccinare este una ratată, iar țintele de imunizare asumate nu mai sunt de actualitate. Mult mai importantă pare a fi lupta electorală internă a unui partid politic în care, mai nou, am aflat că persoane din exterior ”sucesc mâini la spate și umblă la scheletele din dulap”. Ne liniștește, totuși, șeful statului. Acesta ne asigură că trebuie să privim lucrurile relaxat, deoarece guvernarea nu a suferit din motive de campanie, adăugând că țara merge bine înainte, economia crește, iar pandemia este sub control.
După toate acestea, am rămas doar cu imaginea tulburătoare a unei tinere pelerine cu proteză metalică la un picior, ce a apărut din spatele unui pâlc de copaci, pe El Camino de Santiago, depăşindu-şi limitele într-o lecţie a drumului personal pe care toţi am avea-o de învăţat.
