Tramvaiul gălăţean, istorie continuă, cu pionierat şi suspiciuni

Evaluaţi acest articol
(20 voturi)

Opt tramvaie noi e ceva super, la nevoia noastră de transport eficient, mai ales că este primul tramvai românesc recent, dacă mai suntem un pic patrioţi. Vin pe bani europeni câştigaţi de municipalitate - alt lucru de remarcat! Transport sigur, nepoluant! Care a stârnit deja interes public, cu buluceli în trafic şi selfie-uri. Mi-au plăcut comentariile (nesemnate) la ştirea din ziarul nostru - este normal ca oamenii să fie neîncrezători, în vremurile noastre, dar parcă nici aşa, să preferi SH-uri. Neîncredere, comentarii şi atacuri exact ca acum un veac, când Galaţiul devenea printre primele oraşe cu tramvai occidental. Confort sporit, platforme joase, dotări inclusiv pentru cei cu dizabilităţi. Era nevoie, pentru că în parcul gălăţean de tramvaie mai sunt unele din... 1952, când încă mai trăia tătucul Stalin.

Primarul Ştefan H. Ştefan a reuşit să propună Galaţilor primele tramvaie electrice ale uzinei cu capital belgian, care au zdrăngănit din 1900, tot din august, ca şi acum. Germane, la mâna a doua, înlocuiau omnibuzele cu cai înceţi, bălegoşi. Ca şi acum, circumspectă, opoziţia l-a acuzat de interese ascunse: primarul era şi acţionarul uzinei electrice care alimenta oraşul, dar şi tramvaiele. Iniţial, ecartamenul trebuia să fie mai lat. Economic, s-au folosit șine Phoenix - vechi... Timişoara imperială debutase cu trei ani înaintea Bucureştilor, unde primarul Delavrancea, avocatul lui Caragiale, s-a lovit în 1871 de opoziţia contribuabililor, care se plângeau de zdrăngăneala tramvaielor trase de cai (e drept, nu erau silenţioase, ca azi), de cablurile de alimentare spânzurate, de pericolele accidentelor. Şi de dispariţia, odată cu înfricoşătorul tramvai electric, a micii industrii... a hamurilor pentru cai, a bicelor şi potcoavelor, a fânului şi a paielor etc. Cetăţenii fiind în mare parte analfabeţi, tramvaiele nu aveau numere, ci culori. În timpul ocupaţiei germane din 1916-1918, s-au introdus chiar reguli severe, cu câte bătăi de clopot să se anunţe staţiile şi repornirile şi cu interzicerea urcatului şi săritului din mers. Doar nemţii călătoreau în faţa vagonului, despărţiţi de băştinaşi, ca în apartheid, de un grătar de lemn.

Acum, avem şi tramvaie noi, însă, pentru fasonul de venerabil oraş, am putea să repietruim o veche stradă cu eleganta piatră cubică şi, pe câteva sute de metri, retro, să avem unul dintre primele tramvaie, din lemn, pentru distracţie.

Citit 1834 ori Ultima modificare Miercuri, 25 August 2021 22:52

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.