Avem numai veşti (ne)bune. Unu: Senatul a aprobat ieri… deblocarea a 15 la sută din posturile din Guvern, care, în timp ce reduce, cu o mână personalul, are cealaltă mână liberă să… angajeze!
Este vorba de angajarea de funcţionari şi specialişti în atragerea de fonduri externe, dar pe fondul lipsei de buget pentru cofinanţări locale, n-am făcut nimic!
Doi: leul s-a apreciat! Ieri, euro a fost cotat la cea mai redusă valoare din ultimele zece şedinţe bursiere.
O poveste zice că bancherii dintr-o ţară aflată în criză s-au aşezat îngrijoraţi la masa verde: era nasol - muncitorii ieşeau în stradă, fabricile se închideau, numărul celor care nu-şi mai plăteau ratele la bănci creştea.
Astfel, bancherii nu ştiau ce politică să mai ducă: să fie orice-ar fi, îşi spuneau ei, democraţie, dictatură, frig sau zăpuşeală, numai să ţină mult, să ştie dacă vor credita industria caloriferelor sau pe cea a ventilatoarelor!
Că nu se poate să lucrezi cu banu’ azi aşa, mâine-aşa!
E obositor să strângi bani imobiliari umflaţi pe vremea lui Tăriceanu şi să-i ţii apoi la ciorap pe ciuma închiderii societăţilor comerciale din vremea lui Boc!
Deodată, în încăpere intră radios şefu-şefilor bancherilor: „OK, situaţia este stabilă: avem război!”.
Bucurie sau nenorocire, pentru bancheri – şi ei conduc lumea! – important este să fie „stabilitate”, adică situaţia, cum o fi ea, să ţină mult.
Bancherul câştigă atunci când în ţară e bogăţie, recuperează când în ţară e sărăcie.
Dacă e bancher străin, trebuie doar să aibă destui săculeţi: la o adică îşi ia banii - ne ia banii - şi pleacă…
Acum, că Guvernul arată că e încăpăţânat ca stânca şi deştept aşijderea, sistemul fiscal poate fi liniştit - ca pe vremea administraţiei otomane, cei cu mâna greblă vor putea scoate banii de la cei care trăiesc în „huzur”: văduve, veterani de război, şomeri, mici slujbaşi.
Că pentru ceilalţi legea este ca bariera: pe sub ea trec vulpile, peste ea sar caprele şi în faţă se opresc, scuzaţi de expresie, doar tălanii…
Ieri, înainte ca Guvernul să-şi asume condiţia nesănătoasă de casap de pensii şi sugător de salarii, leul românesc s-a învârtoşat!
Ca să vezi, bre, ce leu mare şi puternic avem, după ce Guvernul şi-a ascuţit ghearele pe spinarea bătrânelor cocârjate şi a veteranilor care au pierdut un picior pe front ca să aibă azi ce să mai taie Boc!
Numai că luni leul o să aibă laba ruptă, de îndată ce greva generală va opri circulaţia în ţară, cu pierderile de rigoare.
Guvernul nu poate câştiga timp, căci, până luni, scrisoarea de intenţie către FMI trebuie deja discutată în Consiliul Economic şi Social cu sindicatele şi adoptată; probabil nu şi ADAPTATĂ…
Hotărât să ţină balonul ţării măcar puţintel spânzurat în aer, Boc aruncă peste bord pensionarii şi bugetarii de rând, că ăilalţi au propriile elicoptere.
Opoziţia a avut o reacţie atât de puternică împotriva campaniei de înfometare a Guvernului Boc, încât l-a făcut pe preşedintele Băsescu să ordone păstrarea cursului spre decapitarea inclusiv a pensioarelor.
Asta, în ciuda faptului că însuşi şeful FMI pentru România a trebuit să intervină ca să anunţe că nu FMI a cerut reducerea pensiilor şi salariilor.
Pentru că nu pot propune măsuri de stânga, cum se cer la vremuri disperate, liberalii au găsit o ţintă mult mai simplă pentru uriaşa nemulţumire populară care, vorba poetului, „trebuia să poarte un nume”: Băsescu.
Preşedintele Antonescu cere demisia preşedintelui Băsescu, pentru ca ţara să iasă „din groapă”.
Cum chiar preşedintele Băsescu vrea să conducă personal ţara, ca la americani sau mai degrabă ca la ruşi, este normal deci să primească el toate săgeţile.
Şi le va primi, chiar dacă anunţul scăderilor de venit pentru sărăcime este făcut de către cel mai mare mic rău, premierul Boc.
Care nu face decât să stabilească marginea de jos a sărăciei: 600 lei pentru bugetari şi 350 lei la pensionari, deşi acestora din urmă, chiar din urmă, este neconstituţional să li se ia din bani!
Greva generală pregătită pentru luni pare să fie punctul de sosire de la capătul pistei pe care Guvernul Boc aleargă cu spatele să vadă mai bine
taxele şi impozitele, care urmează să crească şi ele.
Curând.
