Dacă stai de vorbă cu românii despre poluarea mediului, mai toţi ştiu "poezia". Nu ţi-ar spune unul că-i place să meargă la iarbă verde, la picnic pe malul Dunării sau la pescuit şi să înoate prin gunoaie. Şi cu toate acestea, sunt foarte puţini care-şi adună PET-urile, dozele de bere şi resturile menajere când pleacă acasă. Tone de gunoaie rămân în urma turiştilor de tot felul, fiind nu doar inestetice. Asta ar fi cea mai mică problemă. Sunt însă un pericol pentru întreg ecosistemul din care, din nefericire, şi noi suntem parte. Prin urmare, dacă nu ne doare de sănătatea peştilor, a păsărilor şi a animalelor, ar trebui să ne preocupe faptul că tonele de plastic, care se degradează în sute de ani, rămân în apa pe care o folosim de la robinet. Microbii îi poţi distruge prin fierbere, însă nu şi plasticul.
Dacă îi întrebi care ar fi soluţia pentru a-i determina pe oameni să-şi strângă gunoaiele, toţi vor amenzi "ca afară". Însă, sunt mulţi care se bucură în sinea lor că la noi nu vine nimeni să-i amendeze pe cei ce împânzesc zonele de agrement, şi nu numai, cu nesimţirea lor. Ceea ce nu ştiu mulţi e fapul că amenzile aplicate pentru astfel de fapte sunt destul de usturătoare. Persoanele fizice care depozitează în albie sau pe malurile cursurilor de apă, pe baraje și pe diguri sau în zone de protecție a acestora materiale de orice fel pot fi sancționate cu sume cuprinse între 25.000 și 30.000 de lei. Deşi astfel de abateri se găsesc la tot pasul, n-am auzit niciodată să se fi dat o astfel de sancţiune. Ar fi suficiente numai câteva. Şi le-ar pieri tuturor cheful să arunce şi o hârtiuţă cât de mică. Iar pentru cei care nu dispun de resurse materiale, pedeapsa să fie transformată în muncă în folosul comunităţii, iar prestaţia să se facă la adunat gunoaiele aruncate aiurea în natură. S-ar împuşca doi iepuri dintr-un foc: şi ecologizare, şi diminuarea fenomenului.
Însă la noi, nepăsarea autorităţilor este dublată de nepăsarea comunităţii. Câţi dintre noi am avea curajul să le cerem vecinilor noştri de distracţie să-şi strângă resturile? Bineînţeles că, pe bună dreptate, mulţi vor motiva că se tem că vor fi luaţi la bătaie. Atunci, câţi dintre noi am fi capabili să sunăm la 112? Să ne folosim telefoanele să facem poze şi filmuleţe şi, din spirit cetăţenesc, să le trimitem autorităţilor, pentru a le obliga să ia măsuri. Deja vorbim de fapte, iar noi abia am învăţat "poezia".
