"Baletul" politic continuă și în ziua în care România a depășit 50.000 de morți de la debutul pandemiei. Insensibili la tragedia pacienților ce primesc oxigen prin curțile spitalelor, liderii partidelor importante își redescoperă afinități mai vechi. Acolo unde nu exista nicio posibilitate de împăcare, se pare că se deschid nebănuite noi punți de dialog, dar, mai presus, amânarea soluționării crizei politice ne prezintă adevărata față a politicienilor.
De fapt, am putea să ne uităm în oglindă și să realizăm că aceste personaje ce, vremelnic, ocupă funcțiile de decizie nu au venit de pe Marte. Ele sunt aici, printre noi, și provin dintre noi. Cinismul lor, lipsa de adecvare cu problemele reale ale oamenilor nu au apărut de ieri, de azi. Ajunși în funcții intangibile, din care își permit vizite externe inutile și partide de golf, ei au pierdut contactul cu viața de zi cu zi. Mai grav este că sub această nepăsare arogantă și lipsită de conținut, se desfășoară adevărate drame sociale.
Concret, după ce a reușit să ne transmită nimic despre nimic cu privire la criza politică, șeful statului a pasat responsabilitatea redeschiderii școlilor la... "firul ierbii", dar a condiționat-o de rata de vaccinare a personalului din învățământ. Nimeni nu știe câți elevi infectați intră pe porțile școlilor, iar problema testării acestora nu este nici acum rezolvată, în al doilea an de studiu ce a început în condiții sanitare speciale. Probabil că nu ar trebui să ne mai mire această bătaie de joc, pentru că dincolo de pompierismul ce ne caracterizează, nici la capitolul coerență nu am excelat vreodată.
Rămânând în școli, după 30 de ani de "merge și așa", un sistem de învățământ subfinanțat cu dascăli ce nu și-au descoperit niciodată adevărata vocație și cu părinți care au început să dicteze proceduri educaționale a livrat și livrează analfabeți funcționali pe bandă rulantă. Unii dintre aceștia ne conduc în prezent destinele. Ceilalți, atunci când se decid să abandoneze "temeinica" culegere a informațiilor oficiale din social-media, se străduiesc să supraviețuiască. Depopulată, tristă și haotică, România devine, pe zi ce trece, țara în care scapă cine poate, iar Darwin a trăit în secolul al XIX-lea.
