Valea morţii şi a plângerii de la Spitalul Judeţean

Evaluaţi acest articol
(41 voturi)

Un sicriaş mic şi alb, cât să-ncapă în el o păpuşă, purtat în braţe spre ieşirea din morga Spitalului Judeţean. A fost doar imaginea de preludiu pentru vaierul sfâşietor care avea să urmeze. Şiruri de maşini funerare venind, aşteptând... şi plecând. Costume negre fluturând pe umeraş, aduse pentru ultimul drum al celor plecaţi. Deznădejde, suferinţă mută sau urlată, lacrimi, chipuri înmărmurite în durere toate stând la coadă la morgă. Şi moarte, prea multă moarte...

Valea morţii şi a plângerii. Aşa arată, zi de zi, curtea interioară a Spitalului Judeţean, între morgă, containerele decedaţilor cu Covid-19 şi parcarea supraetajată. De la ora 11 şi până după ora 13,00, zi de zi, zeci de oameni se adună şi aşteaptă să-i ia pe cei dragi sau apropiaţi, în coşciug. Fiecare cu durerea lui, cu mărturisirile, poveştile şi convingerile lor.

Scenarii de tot felul se ţes şi se desfac, într-un neîncetat murmur, încercând să explice inexplicabilul sfâşietor al pierderii premature a cuiva drag: „Dacă s-ar fi vaccinat…”. „Dacă ar fi venit la spital mai devreme…”. „Dacă i-ar fi făcut de la început transfuzie de sânge…”.

Vin la rând absurdele teorii ale conspiraţiei: „Mai bine rămânea acasă decât să moară prin spitale!”… „A fost bine, săracul, până i-au băgat oxigen pe gât şi l-au omorât”…

Convingeri străine de logică şi de ştiinţă, alimentate nu doar de şoşocii şi şoşoacele de televizor, dar şi de nenumăratele morţi ale domnului Lăzărescu. Morţi reale, nu de scenariu de film, precum tragedia gălăţeanului de 46 de ani, vaccinat, fără alte probleme de sănătate, care a murit de o banală pneumonie, netratată. Netratată, deşi omul şi familia lui au cerut zile în şir ajutor medical. Plimbat în mod inutil de la un spital la altul, ţinut ore în şir pe bancă, în curtea spitalului, în frig, deşi avea febră şi se simţea rău, bărbatul s-a stins nedrept de devreme, lăsând singuri pe lume o soţie şi un copil. O poveste revoltătoare, care chiar arată fața cea mai urâtă a spitalelor din România. Un caz care expune a nenumărata oară starea jalnică a unui sistem sanitar care de prea multe ori ucide în loc să aducă salvare, vindecare şi viaţă.

Da, fireşte, ca de obicei „S-au demarat verificări”… Verificări care par a nu se încheia vreodată, în urma cărora, ca oriunde în altă instituţie din România, cel decedat este cel vinovat. În rest, nu răspunde nimeni. Iar Spitalul rămâne o vale a morţii şi a plângerii.

Citit 7350 ori Ultima modificare Vineri, 12 Noiembrie 2021 01:06

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.