Nu am nimic cu membrii minorităţii maghiare, e dreptul lor, evident, să aibă olimpiadă la limba lor maternă. Mă sperie şi mă contrariază, însă, că ministrul Educaţiei din România taie de pe lista concursurilor şcolare pe cele de la Limba şi literatura română, de la Istorie şi de la Limba engleză. În acest context, explicaţia că a publicat întâi lista olimpiadelor care au faze internaţionale nu pare verosimilă. Pe bună dreptate, elevii din mai multe judeţe şi asociaţiile la care sunt afiliaţi au sancţionat prompt "scăparea" ministrului Cîmpeanu, care, fără a-şi recunoaşte vina, a ieşit la rampă doar cu promisiuni, fără să actualizeze imediat lista concursurilor, incluzându-le şi pe cele pe care le-a uitat. Sau poate s-a făcut că le uită.
Câtă descurajare a semănat astfel în inimile copiilor talentaţi la disciplinele umaniste, care tot aşteaptă de doi ani să se organizeze şi pentru ei concursuri care să-i pună în valoare, să-i determine să se autodepăşească, să-i provoace să devină mai buni, dar şi să-şi vadă propria valoare concretizată într-un premiu pentru care au muncit ani la rând, probabil. Şi așa există în "popor" mentalitatea că "nu faci nimic în viaţă fără matematică", iar părinţii se feresc să-şi lase copiii la profiluri şi licee umaniste din acest motiv. Iată că tocmai Ministerul Educaţiei, care ar trebui să lupte împotriva unui asemenea curent, într-o lume în care se vorbeşte din ce în ce mai puţin despre valori naţionale, face asemenea gafe, voite sau nu. Pentru că, atât Limba şi literatura română, cât şi Istoria sunt singurele discipline de studiu din şcoală care vorbesc despre românism. Noţiune care a devenit cam desuetă în contextul actual.
Şi aşa elevii care nu sunt aşi la Matematică sunt desconsideraţi de profesori şi de colegi, în mod tacit, existând mereu această supremaţie a ştiinţelor exacte. Din nefericire, acum chiar Ministerul dă undă verde pentru asemenea discriminare. Care ar mai fi mesajul transmis de o asemenea decizie? Că nici cititul, care este în fond instrument de lucru pentru învăţare, nu mai contează. Şi apoi ne mirăm de ce tinerii şi copiii nu mai au drag de lectură, preferând să-şi şubrezească sănătatea fizică şi mentală, stând cu orele pe calculator, chiar şi atunci când nu îi obligă şcoala online.
Renunţând la competiţiile de Limba şi literatura română, când analfabetismul funcţional a atins cote alarmante în România, înseamnă să-ţi asumi că această problemă nu va fi niciodată corectată, ci dimpotrivă, se vor distruge minţile viitoarelor generaţii de elevi.
