În ultimele decenii, de fiecare dată când s-a pus problema înzestrării armatei, pregătirii personalului militar, profesionalizarea unor structuri din Apărare, cam în toate discuțiile publice se ajungea la... "bani și oportunitate": "La ce ne trebuie nouă avioane, nave, armată profesionistă, să cheltuim miliarde, că doar n-o să vină nimeni peste noi!"
Cam asta era atmosfera la sfârșitul Războiului Rece, când lumea părea dominată la modul absolut de SUA, secondată de marile democrații occidentale. Dacă mai puneam la socoteală soliditatea Comunității Europene și destrămarea URSS, lumea părea că se îndreaptă în opinia celor mai optimiști spre "un sfârșit al istoriei", o victorie generalizată a democrației, a spiritului pacifist și a cooperării fără frontiere.
Când România - slavă Domnului! - a intrat în NATO și UE, au venit alții care considerau că garanțiile de securitate vin fără a mișca vreun deget. "Ce ne trebuie nouă misiuni în Afganistan, Irak, Kosovo, Mali? Ce treabă avem noi?", eludându-se faptul că o alianță nu este o societate de binefacere, iar lumea nu se sfârșește la Barboși.
Pare aproape incredibil cum toată această "ordine mondială" a fost dată peste cap în doar trei decenii. Ce avem acum? Regimuri autocratice în Rusia, Turcia și chiar unele țări din Uniunea Europeană, un (nou) posibil război la porțile Europei, ascensiune a forțelor radicale, amenințări cibernetice de tot felul, amenințări neconvenționale - pandemie, terorism, penurie de resurse, schimbări climatice etc. - asta pentru a da doar câteva exemple.
Acum, când lumea dă în clocot, România este încă departe de ceea ce ar trebui să fie din punct de vedere al Apărării. Desigur, s-au făcut pași importanți, dar au fost și sunt blocaje, mai ales când politicul își bagă coada. Povestea cu cele patru corvete, ce în mod normal ar fi trebuit să fie în prezent în dotarea Forțelor Navale, este de notorietate...
Mai nou, au apărut noi abordări "hei-rupiste". Să săpăm șanțuri, să chemăm tinerii la oaste, să scoatem murăturile din adăposturile de apărare civilă... Vorbe de clacă!
"Dacă vrei pace, pregătește-te de război!" este un îndemn din antichitate, ce sintetizează o "ecuație de securitate" veche de când lumea. La fel azi, precum ieri sau acum trei decenii, e nevoie de viziune! Una care să cuprindă și profesionalism, și alianțe sau diplomație de elită, și dotare tehnică pe măsură. Dar acum, ce-i drept, spuneți-mi dumneavoastră un domeniu - infrastructură, sănătate, educație, întreprinderi etc. - în care România, captivă în cicluri electorale, a avut, cu adevărat, viziune! În cazul acesta, care să fie soluția - scapă cine poate?
