O să intru direct în subiectul fierbinte al săptămânii privind duelul între gura târgului și vocea oficialității. Dom'le, când vrea oficialul să fie legist, nici gura lumii oricât de slobodă și bine informată ar fi, nu poate răzbi. Ca să nu mai vorbim de interes public. La urma urmei, nu moare nimeni dacă un mizilic de știre despre cine urmează să urce pe un post de vază în urbe (șef de Poliție, nu altceva) nu iese azi, ci mâine-poimâine sau când o fi!
Din fericire (sau din păcate, depinde cum privești problema!), mai suntem destui care ne mirăm de ce se întâmplă în anul de grație și pandemic 2022, într-o urbe europeană, cu primar tânăr și cu șefi (chiar dacă pensionari!) aproape la fel de tineri. Ascunsul după niște legi pe care fiecare le interpretează cum vrea, sau speră ca cei în fața cărora le pun să nu știe a citi și desluși, a devenit sportul preferat, învățat școlărește și pe repede-nainte, de la vârf. Niște obiceiuri nesănătoase, ca să nu spunem contrare interesului legitim al societății, precum să nu se știe cine și cum accede la funcții remunerate din bani publici, ce implică statut și responsabilitate, s-au răspândit ca molima și au cuprins tot ce înseamnă practică în domeniul bugetar. Nu mai poți ști, de la Vlădică la Opincă, cine mai vrea să se ”urce pe un scaun”. Că e protecție de date personale și, vezi Doamne, nu se cade ca onor candidatul X sau Y să pățească rușinea oprobriului public în cazul în care ar alerga de unul singur pentru o funcție și ar pica pe locul al doilea. Aceste practici, abil mascate cu ”noi respectăm legea până la ultima virguliță”, au lăsat loc de mari manevre la tot ce presupune concurs. Acum nimeni n-ar mai putea pretinde, public, înainte ca el, candidatul, să fie înscăunat, că acesta e un incompetent sau un incapabil, sau să invoce cine știe ce scenarii defetiste, care să strice sufletul aspirantului și bunul mers al concursului. Datul după cireș, abil mascat în respectarea legii, devine perfect legitim când se practică la Stat, dar tot el, datul după cireș, nu mai e acceptabil la noi, jurnaliștii, formatori de opinie și aducători de vești care ar trebui să fie corecte și certe. Nouă ni se taxează lipsa unui nume, a unei imagini sau a unui detaliu poate numai de unii știut, indiferent dacă acestea ne pot fi sau nu imputabile. Indiferent dacă trebuie să încălcăm legea ca să satisfacem interesul public. În balanță vor fi mereu gura lumii și ceea ce considerăm a fi cert, corect, oficial. Din păcate, în lumina ultimelor evenimente, ce-a știut tot satul a bătut la scor transparența unei instituții care se vrea a fi ”pentru Galați și gălățeni”.
