Alexandru Belc a câştigat Premiul pentru regie la Cannes, cu o poveste despre "Metronom", de neuitat, şi pentru mine, emisiune de muzică de la "Europa liberă", a lui Cornel Chiriac, cel asasinat la numai 32 de ani. Dar altceva mi-a atras atenţia: conform AaRC, revista Uniunii Cineaştilor, filmul e realizat cu sprijinul unui producător din... Bordeaux, capitala regiunii Nouvelle Aquitaine, înfrăţită, ghici cu cine? De fapt, judeţul ne-a fost înfrăţit cu regiunea Aquitaine, fără să mişcăm un deget, iar după regionalizarea din 2016, prin noua regiune Nouvelle Aquitaine, cea mai întinsă din Franţa, ne-am trezit înfrăţiţi cu şase milioane de francezi. PIB-ul regiunii - 177 miliarde de euro, al treilea din Franţa. Președintele longeviv al regiunii, Alain Rousset, ne-a şi vizitat oraşul. Nu cumva cel poreclit "Domnul regionalizare" o fi chiar urmaşul... Ruseteştilor noştri, boieri împrăştiaţi prin toată Europa? Regiunea ne-a tot ajutat, inclusiv cu învăţământul superior medical gălăţean, care atrage, iată, şi studenţi străini, cu agricultura, cu mici schimburi culturale etc.! Coproducţia lui Belc e "un film roumain coproduit par la société bordelaise Midralgar" - o casă de producţie independentă, ne lămureşte publicaţia "Sud Ouest" din regiunea-soră. Cu atâtea talente remarcate şi peste hotare, instituţiile noastre culturale, autorităţile nu contribuie, în contrapartidă, nici măcar cu un schimb cultural continuu şi promovează artiştii anemic. Un lung metraj artistic gălăţean au realizat şi (aproape toţi) actorii de la Dramatic, jucând pro bono şi pe cheltuiala lor; doi dintre ei nici nu mai trăiesc astăzi decât în chihlimbarul acestui film, care n-a luat calea spre Bordeaux, de pildă! Cândva, o delegaţie din insula britanică Mann ne-a vizitat, fără urmări. Insula e vestită pentru băncile specializate... în industria de film, însă cine să aibă imaginaţia, poate chiar nebunia, de a mijloci vreo producţie locală? Suntem obişnuiţi să primim, nu să obţinem! Atâţia artişti plastici au strălucit, fără vreun sprijin, în lume, iar ICR-urile şi entităţile culturale locale ar fi putut să organizeze chiar legături comerciale. De pildă, pentru un plastician remarcabil, prima promovare externă a făcut-o, la ICR - Veneţia... o colegă de ziar de la "Viaţa liberă"!
Coventry chiar a rupt înfrăţirea cu Galaţiul, ca nefuncţională din partea noastră! Deşi a fost posibilă şi pe vremea lui Dej, ginere de gălăţean. Înfrăţirile astea sunt propuse de occidentali, iar noi luăm act de ele, ne preumblăm aleşii şi cam atât!
