Şi aşa devenise profesoratul Cenuşăreasa meseriilor, mulţi tineri valoroşi nedorindu-şi această carieră din cauza salariilor destul de mici la debut. Dar cu noile idei pe care vrea să le adopte ministrul Cîmpeanu, din ce în ce mai puţini tineri vor dori să se facă profesori.
După absolvirea studiilor universitare cine vrea să devină profesor „nu mai intră direct la clasă”, ci „face un an de stagiatură, cu jumătate de normă”, după care va susţine un examen de licenţiere în cariera de dascăl, a anunţat ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, cu pompă, într-un discurs susţinut la Institutul Aspen. Ideea de a face un an de stagiatură, în care debutantul va primi sprijinul unui mentor, care va fi un profesor cu experienţă, care va fi degrevat parţial de norma didactică pentru aceste activităţi, nu este rea. Mai ales că profesorii mentori vor fi plătiţi pentru orele suplimentare pe care le fac peste norma redusă stabilită. Este normal ca o carieră vocaţională, cum este cea de profesor, să necesite o profesionalizare mai accentuată. E la fel ca la medici, dacă vreţi, care fac o perioadă de rezidenţiat. Diferenţa este, însă, copleşitoare la salarii. Ce tânăr îşi va dori să îşi înceapă un drum profesional cu 1.000 de lei pe lună? Cam atât ar veni dacă laşi un profesor debutant la jumătate de normă. Şi să nu-mi spuneţi că tinerii cu vocaţie de dascăl ar trebui să-şi dorească să fie muritori de foame sau să vrea să stea în continuare pe spatele părinţilor după terminarea facultăţii! Mai ţineţi minte că în urmă cu câţiva ani nu se băteau prea mulţi pe locurile de la facultăţile de medicină? Ce se întâmplă în ultimul timp? De când s-au mărit salariile medicilor, o mulţime de tineri valoroşi au renunţat să mai plece la studii în străinătate şi rămân în ţară să studieze Medicina. Pentru că s-a dat Cezarului ce-i al Cezarului, adică un salariu frumuşel încă de la debut, cu perspective frumoase de creştere. Avem chiar şefă de promoţie la CNVA care a anunţat cu mândrie că rămâne în România pentru a deveni medic. Şi asta nu pentru că la debut ar primi o leafă de 1.000 şi ceva de lei. Între timp, în meseria de profesor, și așa ocolită de copiii de top, se dorește reducerea din start a unui salariu din care abia se trăiește, ce să mai vorbim de cărți, învățare continuă, activități extracurriculare cu elevii etc? Cine să își mai dorească să fie profesor-ucenic, dacă salariul este de nimic?
