Mult ”îndrăgită” mai ales de politicienii care și-au băgat degetele în borcanele cu miere ale instituțiilor publice sau ale profitabilelor contracte cu statul, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a sărbătorit 20 de ani de activitate. Atmosfera, festivă desigur, sobră, cu oficiali mari și mici și discursuri care mai de care, având drept cuvinte-cheie ”combaterea corupției”, ”justiție”, ”statul de drept” etc.
Pe de altă parte, DNA-ul de astăzi este mai degrabă DNA-ul din vremea când la cârma lui s-a aflat Codruţa Kovesi.
Vă mai amintiți, poate, ce lupte s-au dat în lung și-n lat pe toată scena politică, doar pentru a o ”trece pe tușă” pe actuala șefă a Parchetului European... Pare o ironie a sorții că, deși nu a fost ”profetul” anticorupției în țara sa, Codruța Kovesi a întrunit la nivel comunitar o apreciere cum rar s-a mai bucurat vreun conațional de-al nostru într-o funcție publică.
Dacă tot suntem într-un moment solemn, ar fi bine să ne amintim că nici partidele politice, nici președintele Klaus Iohannis, nu s-au mai omorât să repare prea mult din moștenirea regimului Dragnea, care mai avea puțin și scotea România cu totul de pe orbita europeană. Secțiile speciale și legile Justiției au rămas practic neschimbate, numai bune pentru a ține procurorii în lesă și pentru a preveni un entuziasm exagerat al magistraților în exercitarea actului de justiție.
Ne-am întors la ”normalitate”: în plasa anticorupție a DNA mai pică eventual câte un peștișor, în timp ce rechinii s-au aciuat din nou prin apele tulburi ale banilor publici.
Și dacă tot a venit vorba de DNA, ar fi poate cazul să ne reamintim și de faptul că nu se mai vorbește aproape deloc în spațiul public de Mecanismul de Cooperare și Verificare și de ”stegulețele roșii” pe care România încă le mai are în domeniul Justiției.
Pe de altă parte, vremurile se schimbă. Iar dacă până în prezent era de așteptat ca de la nivel național să plece inițiativele anticorupție, iată că însăși Uniunea Europeană începe să pună piciorul în prag. De respectarea normelor statului de drept va fi legată inclusiv accesarea fondurilor europene, iar cazurile unor state precum Ungaria sau Polonia dovedesc faptul că Bruxellesul nu glumește cu astfel de lucruri.
Toleranța zero pentru autocrație, corupție sau subordonarea Justiției a devenit o condiție existențială într-o Europă care dorește să-și păstreze coeziunea și identitatea democratică.
