Este criză, nu sunt bani, aşa că mai uşor cu aşteptările în privinţa acţiunilor de divertisment organizate de primărie! De unde bani pentru Ziua Marinei, Festivalul de Comedie sau cine ştie ce altă năzbâtie? Ia mai băgaţi-vă minţile în cap!
Nu sunt bani pentru distracţie şi gata! Şi dacă nu sunt bani, nu ar trebui să fie nici chef de distracţie. Ar trebui chiar să se declare ilegal să zâmbeşti pe stradă.
Ar trebui ca toţi cei care afişează zâmbete tâmpe să fie legaţi, băgaţi la puşcărie, obligaţi să citească măsurile guvernamentale anti-criză şi apoi, pentru sedimentarea informaţiilor, să urmărească la televizor ultimele trei conferinţe de presă ale preşedintelui Traian Băsescu!
Nu contează că este vacanţă, că este cald şi vară, nu contează că am muncit un an de zile, agăţându-ne ca de un colac de salvare de gândul zilelor de distracţie din concediu! Toate trebuie ignorate pentru că este criză!
De la primărie nu am reuşit să aflăm dacă în acest an se va mai organiza ceva special de Ziua Marinei. Acum, ca să respectăm adevărul istoric, nici anii trecuţi nu am avut parte de cine ştie ce pregătiri speciale.
Să vă mai amintesc de cât de puturos mirosea Dunărea în urmă cu trei ani, de Ziua Marinei, când nivelul scăzut al fluviului a uscat mizeria din conducta de canalizare? Dar despre renunţarea la fastul sărbătorii, în 2008, totuşi, pentru o cauză nobilă: ajutorarea sinistraţilor din ţară.
Ori despre sărbătoarea de anul trecut, cu buget zero, artişti locali şi navele militare de la Brăila? Să mai spunem despre ce bine ne-am mai distrat la Festivalul Scrumbiei din acest an, când am fost păcăliţi că vom avea trei zile de distracţie, şi, de fapt, totul s-a redus la ziua de duminică? În aceste condiţii, ce aşteptări ar trebui să avem de la acest 15 august?
Dar despre Festivalul de Comedie, ce mai spuneţi? Se vorbeşte că nu sunt bani, că ar costa mult, că este austeritate… Nimeni nu spune însă că adevărata criză – de idei, iniţiativă, îndrăzneală, preocupare etc - ar începe exact în momentul în care s-ar întrerupe această frumoasă tradiţie, dublată, în acest an şi de împlinirea unei cifre rotunde în viaţa teatrului gălăţean...
Până la urmă, problema care se pune nu este cea legată de bani, ci de idei. Bun, nu sunt fonduri pentru cine ştie ce focuri de artificii sau artişti străini care să accepte să se împiedice pe scenă, la Galaţi! Dar asta nu ar trebui să împiedice autorităţile să gândească soluţii, variante de criză şi să salveze într-un fel starea de spirit a gălăţenilor.
Este adevărat, o mică speranţă pentru distracţia gălăţenilor există: Consiliul Judeţean, prin Centrul Cultural Dunărea de Jos care, iată, încearcă şi aşa, în condiţii de austeritate bugetară să menţină tradiţii construite cu greu, precum Festivalul de Fanfare, ori cel de Folclor, care stă să înceapă.
Ca să nu mai vorbim despre Festivalul de Film, la care participarea atât de numeroasă a gălăţenilor demonstrează câtă nevoie au oamenii de relaxare, de distracţie.
În momente de criză se impun soluţii pe măsură. Iar criza de idei este singura care ar trebui să îngrijoreze cu adevărat administraţia locală. Care trebuie să aibă grijă de starea noastră de spirit. Căci oamenii trişti ucid speranţa…
