Guvernul a decis, la început de octombrie, să mai înființeze o bancă a statului. Denumită pompos Banca de Investiții și Dezvoltare (BID), noua instituție financiară ar urma să fie dedicată finanțării businessului autohton, în special IMM-uri, dar ar trebui să devină și un partener al instituțiilor publice. Capitalizarea noii bănci de stat ar fi asigurată de veniturile din privatizare, iar atribuțiile, preluate de la Eximbank. Cu alte cuvinte, pentru că ne-am asumat prin PNRR, înființăm ceva ce deja avem și care, de bine ce funcționează, tocmai a fost părăsită, în această vară, de aportul SIF Oltenia.
Mai mult, unul dintre cei mai buni povestitori dintre ultimii miniștri de Finanțe ne explică faptul că BID va finanța inclusiv marile proiecte de infrastructură. Asta după ce statul mai împrumută niște euro, din când în când, cu dobândă de 8%, pentru a acoperi salarii și pensii. O altă variantă ar fi ca noua bancă să asigure partea de cofinanțare pentru proiectele europene ale instituțiilor publice, soluție ce le-ar putea surâde aleșilor, mai ales pe termen mediu, aplicând zicala: "După noi, potopul…"
Este încă un exemplu de inadecvare a agendei politicienilor la cea a cetățeanului. Acesta din urmă așteaptă de 33 de ani investiții în infrastructura rutieră și cea sanitară, că despre școli ce să mai vorbim… În continuare, nu vedem nicio preocupare de descentralizare a obținerii banilor europeni sau de simplificare a ghidurilor stufoase de accesare a acestora. Nici nu mai are sens să discutăm despre modul extrem de anevoios în care unii fermieri reușesc să acceseze finanțări într-o țară cu agricultură meteodependentă, dar cu pretenții de asigurare a propriei securități alimentare.
Nu în ultimul rând, legea achizițiilor publice rămâne o piatră de moară atârnată de multe proiecte de investiții, în contextul inflației de constructori neserioși. "Vine unul cu cinci muncitori și promite că termină lucrarea până în luna decembrie, iar apoi, la termen, te minte în față", descrie, plastic, un important ordonator de credite local o situație de care, este inutil să o spunem, nu se interesează nimeni. Rezilierea unui astfel de contract în vederea finalizării ulterioare a proiectului înseamnă reluarea tuturor procedurilor. Timp pierdut, hârtii, eventual și ceva procese pe bani publici. Așa, și? Nu mai bine mai înființăm o bancă?
