Conform Institutului Naţional de Statistică, salariul mediu brut era în România, la finele primului semestru al anului, de 6.413 lei, corespunzător unui salariu mediu net de 3.977 de lei. Concret, nu mai puţin de 38% din veniturile salariale ale unui angajat din România reprezintă dări la stat, şi asta doar în primă fază, fără a lua în calcul diverse alte impozite ulterioare, cum ar fi cele pe proprietate, sau taxa pe valoarea adăugată. De inflaţia din ultima perioadă nici nu mai are rost să discutăm. De aici rezultă o primă problemă a economiei româneşti, respectiv taxarea excesivă a muncii, care nu permite consolidarea unei clase de mijloc, clasă care reprezintă "motorul" oricărei economii dezvoltate.
Un alt indicator salarial relevant pentru o economie este salariul median, care reprezintă nivelul față de care jumătate dintre salariaţi câştigă mai puţin, iar cealaltă jumătate mai mult. În România, conform unor calcule realizate de site-ul cursdeguvernare.ro, acest salariu median era, la aceeaşi dată ca mai sus (30 iunie), de circa 3.400 de lei brut, ceea ce corespunde unui salariu net de aproximativ 2.000 de lei, sumă câştigată de 55% dintre salariaţii români.
În acelaşi timp, mai puţin de 15% dintre români sunt plătiţi cu sume mai mari decât salariul mediu.
Într-o economie funcţională, diferenţa dintre cele două salarii (mediu şi median) este în general relativ mică, în favoarea salariului mediu. Inclusiv salariul minim european, adoptat recent de Parlamentul European, prevede că acesta trebuie să fie 50% din salariul mediu sau 60% din salariul median, această proporţie fiind considerată una standard. Concret, la un salariu mediu de 6.500 de lei brut ar trebui să corespundă un salariu median de 5.400 de lei brut. Or, în România, acesta este de numai 3.400 de lei brut, adică mai puţin de două treimi decât ar fi normal!
Această diferenţă uriaşă dintre salariul median şi salariul mediu este încă o dovadă că piaţa muncii din România este profund disfuncţională, iar cauzele nu pot fi decât măsurile populiste pe care le-au luat politicienii noştri de-a lungul anilor, prin creşteri din pix ale salariilor unor categorii sociale (bugetari, în special, dar nu numai), necorelate absolut deloc cu eficienţa şi productivitatea muncii. Iar asta a dus la o emigraţie excesivă şi la o criză accentuată în ţară de oameni calificaţi, situaţie care influenţează negativ din ce în ce mai mult întreaga economie românească şi se va perpetua pe termen lung, pentru că acum este foarte greu de corectat fără a genera probleme sociale majore.
