Toamna trecută, l-am întrebat pe fostul premier Florin Cîțu dacă va avea loc o reformă a administrației publice, o eficientizare a acesteia, mai ales că îi dedicase un capitol special în moțiunea cu care a candidat la șefia PNL. ”Am inclus-o în PNRR, pentru a avea siguranța că va fi făcută, la fel ca și reformele privind pensiile, salariile, dar și «România Educată». Toate vor fi făcute, pentru că vor fi finanțate”, a fost răspunsul primit. Între timp, Florin Cîțu a fost tras pe linie moartă de colegi, la pachet cu eficientizarea propusă.
În paralel, reforma pensiilor speciale s”cîțuie” din toate încheieturile, actualul ocupant al Palatului Victoria fiind direct implicat în propoziție, la pachet cu factorii de decizie din PSD. Toți sunt interesați să nu-și taie singuri creanga voturilor din 2024 de sub picioare și o tergiversează cât pot.
Oricât s-ar strădui să explice unii și alții că există o parte semnificativă bazată pe contributivitate, că trebuie să avem în vedere condițiile speciale de muncă ale acestor categorii profesionale, tot nu ni se pare normal ca un conducător auto al unei utilitare de pompieri să beneficieze la 48 de ani de o pensie de o mie de euro. Cum nu prea putem fi de acord nici cu protestele funcționarilor cu statut special și ale pensionarilor din sistem. Inechitățile sunt omniprezente, dar nu ne amintim de vreo grevă a curierilor, a angajaților din retail sau a bucătarilor. Nu de alta, dar aceștia livrează la timp și pun efectiv mâncare în sacoșe și pe mese, contribuind direct la întregirea unui buget de stat ce îl completează anapoda și pe cel al asigurărilor sociale.
Dacă tot am ajuns aici, iar Parlamentul a votat deja viitoarea construcție bugetară, două aspecte par a fi ușor de neînțeles. În primul rând, este de analizat efervescența cu care unii politicieni din coaliția de guvernare își prezintă amendamentele aprobate fără a se pune de acord pentru imaginea de ansamblu. Una care nu este atât de roz, în contextul în care statul se bazează pe o creștere economică alimentată de inflație și se străduiește din răsputeri să scoată bani și din piatră seacă. Pentru că, la punctul doi, niște minți luminate de la Finanțe au anulat deducerea din calculul impozitului pe chirii, ca să dăm doar un exemplu. Majorarea va conduce, cel mai probabil, la creșterea evaziunii, iar deducerea avea un rost bine determinat, acoperind cheltuielile unui proprietar: amortizare, reparații, impozit local etc. Cam asta este viziunea unor oameni politici care s-au obișnuit să trăiască doar momentul și, dacă se poate, şi pe acela tot pe datorie. Şi noi, tot la fel, pe lângă ei.
