Nu s-a găsit un om care să fi predat măcar un ceas la catedră, printre atâţia profesori cu carnet de partid, ca să fie uns ministru al Învăţământului?! Spun „Învăţământului”, pentru că ministerul cu pricina, ca şi înaintaşii dumnealui de decenii bune, nu se poate numi al Educaţiei!
Păi, intră copilul în clasa întâi fără o brumă de educaţie făcută în cei 6 ani de acasă? Tot aşa, poate şi mai rău, termină într-un târziu şcoala, apoi facultatea, fără să ştie să salute, să se prezinte, să fie politicos, să scrie o cerere, să-şi iubească ţara (mă rog, inclusiv cu „tagma jefuitorilor”…)!
Vine copilul cu ceva educaţie de la părinţi? Va termina şcoala mai agresiv, mai neobrăzat, mai fără idealuri, pentru că se molipseşte de la alte loaze?
Desigur, sunt destule excepţii, de elevi foarte buni, dar ăştia vin din profesori extraordinari, cu mintea şi cu dăruirea de odinioară a domnului Trandafir. Dar şi ei s-au săturat să li se tot taie leafa, să li se tot schimbe programa, să fie îndreptaţi spre fabricarea de tinichigii şi ospătari, din moment ce filosofia, matematica sau literatura română… nu mai rentează!
O fi avut şi dl Funeriu parte de un domn Trandafir, n-am crede, dar chimistul cercetător ajuns politic pe creasta Educaţiei descoperă chiar din prima zi de curs focul, roata şi săgeata! Pus pe militărie, a dat un ordin să se înghesuie festivitatea de deschidere a şcolii în cel mult jumătate de oră!
S-o fi gândit că, sărăcie fiind, să nu mai aibă timp elevii să le ofere flori profesorilor? Pentru asta nu e însă nevoie de un minut întreg! Şi, oricum, faţă de anii trecuţi, florarii au rămas cu trandafirii nevânduţi, au dat doar niscai mănunchiuri de, scuzaţi, ochiul-boului, flori mai de criză…
Degeaba s-au pregătit, cu emoţie, copii şi părinţi, pentru prima zi, de neuitat, de şcoală: totul a trebuit ieri să fie expediat! Când să se adune gâgâlicii din clasa întâi, încă sălbatici ca iepuraşii, în careu?
Când să vorbească directorul/directoarea şcolii, când să dea cuvântul reprezentantului Inspectoratului Şcolar Judeţean, când să mai vorbească vreun politician (anul acesta, aproape toţi au fost „tăiaţi”!), când să dea binecuvântarea vreun reprezentant al Bisericii, când să fie prezentată - cum nu se face la noi şi ar trebui - o personalitate culturală care să le fie model copiilor, că aşa vor ajunge dacă învaţă?
Ieri, România a sărit peste „genericul” tradiţionalului „film” de început de an: bună-ziua şi marş în clase! La prima oră, când sunt cunoscuţi copiii, strigaţi după catalog, când se împart manualele şi se mai promit o serie de manuale…
Dar şi aici, chimistul de la Educaţie, pus pe eficienţă, a cerut să se desfăşoare ore de clasă chiar din prima zi! Sigur, a recomandat Dirigenţia, dar nu tot un fel de Dirigenţie era şi strigarea, prima dată, a catalogului, obişnuirea elevilor cu ideea că, gata, vacanţa a plecat, cum se spune, cu trenul din Franţa… Unde dl Funeriu a fost conferenţiar…
O fi poate mai eficientă „domnia” lui Funeriu, într-un an şcolar mai lung decât altele, cu vreo 4.000 de profesori în plus, cu mai puţini profesori necalificaţi… Dar o face dom’ ministru ceva şi pentru reinstaurarea demnităţii profesorului? În recompensarea dascălilor excelenţi, cu rezultate bune în succesul elevilor lor la concursuri naţionale şi internaţionale?
Căci se găsesc încă destui domni Trandafir care să facă o profesie, nu o meserie, nu un job, din munca lor cu elevul, cu fiecare elev în parte! Pe vremea lui Creangă, dascălul dădea plozilor de învăţat pe de rost şi, pentru ghiduşii, îl dădea pe „Sfântu’ Nicolae”, o vărguţă straşnică, jos din grindă!
Astăzi, afli mereu noutăţi despre violenţa elevilor, între ei şi chiar împotriva profesorilor! Ministerul îi presează pe profesori să le bage elevilor în cap cât mai multă carte; despre reforma predării, despre actualizarea manualelor se vorbeşte însă mai puţin…
