Odată cu primele cireșe, care au apărut pe piață la prețuri pe care mai bine le calculezi în euro, ca să aibă mai puține cifre și să pară mai ieftine, au "înflorit" și protestele de stradă.
La cireșe stăm prost, tot importurile sunt baza, de parcă am fi uitat cum e să le facem. În schimb, pe partea „cealaltă”, aproape că e ziua și protestul.
Din cea mai recentă serie de acțiuni sindicale, primii care au început au fost finanțiștii, adică angajații Ministerului de Finanțe și ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Sunt cei care, conform fișei postului, se ocupă de colectarea taxelor, de impozite și de contribuțiile economiei. Adică strâng banii fără de care România n-ar putea funcționa. Nu că am duce-o pe roze, pentru că avem una dintre cele mai slabe colectări din Europa, dar, credeți sau nu, se poate și mai rău de atât. Conform revendicărilor pe care „Viața liberă” le-a prezentat recent, sindicaliștii din Finanțe acuză, printre altele, că sunt obligați să lucreze cu sisteme informatice și structuri IT greoaie și uzate moral, că fișa postului nu este corelată cu realitatea activității desfășurate, că finanțarea activității profesionale și a sănătății și securității în muncă este defectuoasă, că salarizarea este discriminatorie și că de multe ori personalul este subdimensionat.
După Finanțe, Educația. Trei federații sindicale din învățământ au adunat, miercuri, la București, peste 15.000 de persoane care, spre cinstea lor, nu s-au lăsat deturnate de manifestarea unei formațiuni politice. Aproape toate doleanțele prezentate de protestatari sunt de natură financiară și merg de la majorarea salariilor, indexarea anuală a acestora, în conformitate cu rata inflației, până la plata orelor suplimentare, decontarea navetei și compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate. Mitingul s-a vrut o mișcare de forță, înainte de un referendum printre profesori privind o eventuală grevă generală.
Joi a venit rândul statisticienilor să protesteze. Mai puțin mediatizați, pentru că, deh, referendumul a trecut, angajații Institutului Național de Statistică sunt revoltați ca urmare a situației salariale discriminatorii și cer uniformizarea grilei din sediul central cu secțiile teritoriale de statistică.
Și cadrele medicale au pichetat Ministerul Sănătății, iar angajații din penitenciare amenință și ei să iasă în stradă, alertați fiind de informațiile vehiculate în spațiul public privind viitoare tăieri salariale și concedieri.
Marea problemă pentru guvernanți, aflați înainte de alegeri, este că de toate domeniile astea avem nevoie și pe viitor, așa că problemele trebuie rezolvate. Fără fisc, profesori, medici și statistică nu se poate. Cât despre pușcării, oho, cât de multă nevoie avem!