Nu este prima dată când scriu despre subiectul dureros, la propriu și la figurat, al violenței domestice, în care de regulă femeile și de prea multe ori copiii sunt victime sigure și permanente ale unui întreg lanț de slăbiciuni, pornind de la cutume și mentalități moștenite, la neputințele unui sistem de a-i apăra
Asistăm zilnic la povești cutremurătoare, în care sute de femei o încasează de la cei apropiați. Soți, concubini, iubiți, copii, frați. Bătaia e "ruptă din Rai", după principiul că "femeia trebuie bătută, că știe ea de ce". Agresiunea fizică, la fel ca și cea psihică, este primordială în topul soluțiilor de "rezolvare" a conflictelor și de asigurare a dominației într-o relație, de orice fel ar fi ea. Ce e mai trist este că este acceptată și asta poate fi unul dintre principalele motoare care o fac să nu moară, ci să se amplifice și să se transforme din teribilă în groaznică și deseori letală.
Am asistat zile trecute la un caz "clasic" de "iubire" neaoșă, încinsă la propriu și la figurat
O femeie a fost incendiată de concubinul cu care avea o relație, fără îndoială, plină de suișuri și coborâșuri, deseori sub limita firescului și decenței. Dincolo de aspectele particulare, o ființă omenească a ajuns să fie agresată într-un mod nepermis chiar și în cazul celor mai fioroase bestii. Agresorul a reușit să coboare sub condiția de necuvântătoare sub impulsurile necontrolate ale unei "educații" stricate și mai rău de vicii, iar victima, și mai rău, a fugit și a încercat să-și "lingă" pe ascuns, înțelegătoare, rănile mortale.
La noi, și mai cu seamă în această parte a țării, nu pot autoritățile număra cât pot bate "vitejii" la consoarte
Prin a "număra" să înțelegem a interveni, a sancționa, a proteja, a preveni și, nu în ultimul rând, cea mai grea și mai importantă misiune, de a le ajuta pe victime să-și revină și să nu perpetueze mai departe mentalitatea care le-a adus în subcondiția de a fi călcate în picioare. Pentru că, la nivel macro și pe termen lung, acesta este pericolul: oamenii care trăiesc, se nasc și cresc în astfel de familii unde violența este măturată sub preș odată cu celelalte "gunoaie", de rușine, frică sau dependență materială, vor fi mereu sub riscul de a fi exploatați. Nici relații sănătoase nu vor avea, nici nu vor munci productiv pentru ei și/sau societate. Vor fi mereu în căutarea canalelor prin care să își reverse frustrările și, din păcate, acestea nu deschid decât noi porți spre delincvență și victimizare. Nu spre demnitate și respect. Adică tot ce am vrea să avem, dar nu știm să pretindem decât într-un singur mod: prin puterea violenței care naște monștri.
