După pandemie, criza energetică a determinat mai multe state din Vestul Europei să apeleze la stimulente pentru o mobilitate sustenabilă. Mai concret, Spania a introdus un vast program de gratuități la Renfe (CFR-ul lor), prelungit până la finele acestui an, în speranța ca un număr mare de cetățeni să-și abandoneze mașinile și să călătorească, în schimb, cu trenul. ”Este o politică prioritară pentru următorii ani”, a spus ministrul spaniol al Finanțelor, iar măsura se aplică și turiștilor internaționali, indiferent de naționalitate și este valabilă pentru călătoriile pe distanțe până în 300 de kilometri.
Și în Germania, Deutsche Bahn a lansat, anul trecut, un sistem de bilete de 9 euro pe lună. Între timp, nu mai discutăm de 9 euro, ci de 49 euro/lună, dar cu acest ”tichet”, inclusiv turiștii din Uniunea Europeană pot călători timp de 30 de zile oriunde, utilizând trenurile locale și regionale, copiii cu vârsta sub 6 ani fiind, evident, exceptați.
Alte exemple similare, din Austria sau din Italia, nici nu își mai au rostul. Oricum, cine a călătorit cu trenul în toate aceste țări sau în altele din Europa civilizată știe că o comparație a condițiilor de transport cu cele din România este și mai inutilă.
Și totuși, care este strategia CFR în materie de atragere a călătorilor? Firavă, rău de tot și greu de înțeles. Niște reduceri de 10 la sută pentru achiziționarea biletelor în avans, sau tur-retur, dar nu și de la Galați la Bușteni, cu retur de la Brașov, ca un exemplu. Doi, copiii mai mici de opt ani au reducere 50 la sută, iar elevii beneficiază de gratuitate, dar nu toți. Un copil român, elev într-un stat al Uniunii Europene, nu este luat în seamă de CFR pentru că nu prezintă carnet de note din țara noastră!? Unde mai pui că autoritățile de acolo nici nu încurajează perpetuarea acestui sistem desuet cu foi și foițe cu care se pierde timpul, transcriind rezultatele școlare…. Păi, și atunci, cum încurajăm călătoriile cu trenul ale cetățenilor europeni în România și, implicit, activitatea turistică? Răspuns final: nu facem acest lucru.
Nu ne rămâne decât să ne întrebăm de ce, în contextul în care trenurile insalubre ale CFR nu aduc profit, iar politica de jefuire a căii ferate din ultimii 30 de ani este una de notorietate. Mai mult decât atât, cineva ar trebui să ”rumege” la modul discriminatoriu în care își tratează pasagerii, mai ales pe cei mai tineri.
