Moartea lui Evgheni Prigojin după prăbuşirea avionului în care se afla alături de alţi apropiaţi ai săi, printre care şi fondatorul trupelor Wagner, Dmitri Utkin, este încă un mesaj pe care Vladimir Putin pare să-l transmită celor care îl contestă într-un fel sau altul: este în continuare la conducere, nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi consolida puterea şi nimeni nu este indispensabil, indiferent cât de agreat este la un moment dat sau câte servicii i-ar fi adus.
Dacă până acum rivalii sau contestatarii mai vocali erau eliminaţi prin metode devenite "clasice", ba un ceai cu poloniu, ba o cădere de la etaj/balcon, ba un accident la vânătoare sau pe stradă, de data aceasta, folosirea unei rachete a sistemului de apărare antiaeriană pentru a doborî avionul lui Prigojin (cea mai vehiculată şi probabilă cauză a prăbuşirii) duce metodele KGB-iste ale şefului de la Kremlin la un nivel pe care puţini şi-l imaginau posibil.
Chiar dacă rebeliunea trupelor Wagner din luna iunie a fost tratată destul de "soft" la momentul respectiv de liderii de la Moscova, era clar pentru toată lumea că Prigojin va plăti într-un fel sau altul tupeul de a se lua la trântă cu "ursul", singura necunoscută fiind momentul în care se va întâmpla acest lucru. N-a durat, iată, prea mult şi armata care a dus greul războiului din Ucraina multă vreme este pe cale de dispariţie. Este puţin probabil ca mercenarii Wagner să mai joace vreun rol în Donbas de-acum încolo, deşi nu este exclus ca vreun comandant cu priză la soldaţi să reuşească să menţină activi parte dintre combatanţi. Însă doar prin Africa...
Pe de altă parte, pe front, trupele lui Zelenski nu reuşesc să obţină succesul pe care-l spera toată lumea, iar ofensiva ucraineană recuperează teritorii extrem de încet, lucru sesizat deja de mulţi generali occidentali. Cu toate că aceştia n-au în "palmares" războaie atât de intense precum cel din Ucraina, părerea lor este una destul de pertinentă. Faptul că "winter is coming" nu va fi deloc în avantajul ucrainenilor, dacă nu vor reuşi până atunci să ajungă la Marea Neagră, pentru a tăia căile de aprovizionare a Crimeei. Caz în care va urma o nouă iarnă cu un conflict mai mult sau mai puţin "îngheţat", din care nu se ştie cine va ieşi mai bine şi nici dacă cineva va mai avea forţa să atace decisiv. Iar situaţia le convine de minune ruşilor, care îşi doresc un conflict de lungă durată, sperând că ajutorul occidental pentru Ucraina va slăbi la un moment dat.
