În ultima perioadă, Galaţiul a devenit extrem de atractiv pentru vizitatorii străini, dar nu este vorba despre turiştii pe care ni i-am fi dorit cu toţii, ci despre diferite delegaţii străine, de la experţi ai administraţiei europene, la ambasadori şi grupuri de oameni de afaceri, care vin să discute oportunităţi, să analizeze posibilităţi, să identifice opţiuni de dezvoltare.
Citește și Business Tour Galați - Brăila
Ambasadorul Chinei, într-o vizită de două zile la Galați
Toate bune şi frumoase, ne bucurăm de interesul stârnit, chiar dacă acesta este cel puţin parţial iscat de războiul ruso-ucrainean care continuă să se desfăşoare la un pas de graniţa românească. Ceea ce nu înţelegem, mai ales în contextul amintit, este secretizarea - dar nu una asumată cu subiect şi predicat, ci mai degrabă explicată în şoaptă - a acestor întâlniri şi a rezultatelor acestora.
Dacă până şi ministrul Apărării Naţionale a venit la Galaţi anunţându-şi vizita nu prin reprezentanţii Guvernului în teritoriu, ci printr-o declaraţie pentru un canal de televiziune central şi într-un comunicat ascuns pe site-ul MApN, să ne mai mirăm că nimeni nu spune nimic despre vizitele străinilor?
Cu o săptămână în urmă, o echipă de experţi a Comisiei Europene condusă de Michael Hager, şeful de cabinet al vicepreşedintelui executiv Valdis Dombrovskis, urma să viziteze România, mai exact porturile Constanţa şi Galaţi, pentru a discuta modalităţile de sporire a capacităţii coridorului Dunării, în special a porturilor la Dunăre, a portului Constanţa şi a canalului Sulina. Specialiştii au venit, dar nimeni nu a spus nimic despre discuţiile purtate nici cât s-au aflat aici, nici la şapte zile distanţă.
Miercuri, 6 septembrie, la Primăria Galaţi a avut loc o reuniune organizată de Camera Franceză de Comerț și Industrie din România, dar presa nu a fost nici invitată, nici nu ni s-a explicat, post-factum, ce doreau descălecătorii din Hexagon, edilul-şef făcând doar o succintă postare pe Facebook. Tot aşa, în aceste zile este prezent la Galaţi ambasadorul Chinei, dar discuţiile şi întâlnirile au loc fără presă, într-o discreţie de nivel înalt, şi la propriu, şi la figurat.
Înţelegem, pe de o parte, nevoia de discreţie în anumite chestiuni, mai ales cele delicate din punct de vedere politico-strategic. Dar, pe de altă parte, nu pricepem de ce aceste vizite devin subiecte de postări pe reţelele de socializare, dar nu se consideră că pot sau trebuie să devină subiecte de presă. Ori nu se doreşte să fim prin preajmă ca să nu punem întrebări incomode?
