Fiul locotenentului de armată Dumitru Băsescu va rămâne în memoria militarilor drept un inamic. Dacă ofiţerii, subofiţerii şi militarii de rând n-au fost văzuţi punând pe foc, în Afganistan, portretul lui Ben Laden, ieri cadrele militare, pensionari cu tâmple albite, unii chiar poate cu cicatrice pe trup, au dat foc imaginii preşedintelui Băsescu!
Dacă poliţiştii care şi-au aruncat şepcile şi-au luat-o de la Putere şi protestul lor a fost spulberat pentru mult mai puţin, peste nişte bătrâni cu oasele şubrezite de armată nu poţi să treci cu tancul! Mai ales de ziua lor!
Simbolic şi numele ales de sindicaliştii militari pentru acţiunea de ieri, care s-a vrut o palmă morală trasă sistemului. Care, iată, n-are mamă, n-are tată, n-are patrie, are numai interesul să scoată bani din piatră seacă, indiferent de victime.
„Operaţiunea Valeriu Carp” se cheamă această asediere a Cotrocenilor… fără ordin. Căci şi maiorul Carp a acţionat singur, atunci când autorităţile se bâlbâiau, oprind de capul lui imensa armată sovietică!
Comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7 a intervenit atunci când comandanţii săi, de regiment sau divizie, Ministerul de Război, Guvernul şi monarhul nu au avut prezenţa de spirit, curajul sau nebunia să o facă. Ruşii încălcaseră acordul de armistiţiu şi intraseră deja în nordul Moldovei lui Ştefan, când maiorul român a ordonat:
„De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! (…) dacă ruşii mai înaintează un pas, din ordinul meu şi pe a mea răspundere, deschideţi focul!” Şi maiorul a fost condamnat la moarte, ca trădător, „criminal de război”, de către sovietici!
În iarna asta grea, bătrânii supravieţuitori ai războiului vor muri condamnaţi la moarte de actualul regim, democratic. Veteranii de război îşi pierd din drepturi, pensiile militare vor fi şi ele betegite. Deşi militarii au avut casa lor de pensii şi contribuţia lor la fondul de pensii a fost mult mai mare decât a muncitorului, profesorului sau inginerului.
Statul nu mai are nevoie de militari! Cei angajaţi pe bani (ceva) mai buni, ca să rişte în Afganistan, de exemplu, luptă pentru NATO, iar NATO îşi va trimite avioanele F 16 încoace dacă ne atacă turcii, ruşii sau patagonezii.
Avem „pe vine” şi un scut antirachetă. De ce să mai bată deci pas de defilare, fie el şi pas tip NATO, ostaşii noştri? În consecinţă, preşedintelui care este apărat de gărzi de corp nu-i mai trebuie armată, aşa cum nu-i mai trebuie nici poliţişti. Pe bune!
Pe de altă parte, vitejia în război se dovedeşte. În 65 ani de pace, de antrenament la rece şi… lecţii de politica PCR, s-a răcit ceva! După Revoluţie, corecţi politici cu toată lumea, s-a năruit o lume, cea militară, cu doctrina naţionalistă care a fabricat consecvent carnea de tun pentru războaiele în care politicieni incompetenţi, corupţi sau şi una şi alta au trimis oamenii să moară prost echipaţi, doar cu îndemnuri la vitejie.
Nu mai ţine astăzi să vorbim despre duşmani… Cuvintele patriotice („patriotismul e depăşit”, spun unii!) care au înfiorat milioane de români trimişi la moarte de vreo două sute de ani nu le mai spun nimic astăzi celor care, la o adică, n-ar avea sub ce comandă supremă lupta, căci nici Mihai, nici Ştefan nu păstoresc de la Cotroceni!
Dar dacă voia să facă economie şi aici, Guvernul trebuia să vadă câţi dintre militarii cu pensii babane n-au apucat războiul, dar au făcut carieră politică, sau au fost puşi direct în rang de regimul comunist, precum tatăl preşedintelui.
Şi să măsoare cinstit, caz cu caz, vitejia, să numere de pildă câţi dintre veterani au ajuns efectiv pe front şi unde, să le dea indemnizaţii mai mici celor care s-au ocupat de cratiţe şi izmene dar, prin decesul şefilor ierarhici, au ajuns în timp chiar veterani-şefi, iar celor străpunşi de gloanţe, cei cu iniţiative ca aceea a maiorului Carp, să le dea cinstea şi indemnizaţia cuvenită.
În loc de asta, Guvernul administrat de Cotroceni taie otova, şi pe viteaz şi pe învârtitul politic, pentru că nu mai are nevoie de armată, ci de bani pentru soldaţii partidelor!
