Prin anii '60, în zorii unei epoci în care accesul la energia nucleară începea să se "democratizeze" și tot mai multe state aveau acces la noile tehnologii, dincolo de înspăimântătoarea forță atomică, se consolida ideea că utilizarea pașnică a nou-descoperitei forme de energie putea să devină "panaceul universal" al necesităților omenirii.
De la nave spațiale la... patine cu rotile, "capsulele" cu energie nucleară erau în prim-planul scenariilor de anticipație la modă în acea vreme. Asta până la primele poluări masive cu deșeuri radioactive. Mai adăugați pe listă accidentul de la Cernobîl și dezastrul de la Fukushima și veți înțelege de ce energia nucleară a alunecat, treptat, pe "lista neagră" a surselor de energie.
Unele state, din Europa mai ales, au renunțat cu totul la energia nucleară. Însă lucrurile nu sunt simple. Suntem deja într-o fază de tranziție, spre o nouă paradigmă energetică, pe măsură ce încălzirea globală devine mai amenințătoare, combustibilii fosili se epuizează, iar conflicte precum cel declanșat de Rusia duc la dezechilibrarea balanței energetice internaționale.
România a fost și ea prezentă, în aceste zile, la Conferința Statelor parte la Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP28), în Dubai. Prin vocea președintelui Iohannis, țara noastră s-a pronunțat în favoarea folosirii energiei nucleare, atât din considerente de mediu, cât și de siguranță energetică.
În afară de proiectul modernizării Centralei Nucleare de la Cernavodă, România ar putea fi în avangarda proiectelor privind "reactoarele de buzunar", precum cel ce ar urma să fie construit, la Doicești, în colaborare cu o companie americană. Nu prea se vorbește la noi de controversele iscate chiar în SUA în jurul firmei care dezvoltă acest proiect, dar asta e o altă poveste...
România vrea să devină "lider regional" în aprovizionarea cu energie nucleară, spune președintele Iohannis, pentru a atinge, în combinație cu energia regenerabilă, până în 2050, acel mix energetic cu emisii zero de carbon.
Ne așteaptă, însă, dezbateri aprinse, mai ales la nivelul Uniunii Europene.
Opinii pro și contra sunt pe cât de numeroase, pe atât de pătimașe. În mod bizar, totuși, autoritățile noastre par a se feri să aducă o astfel de dezbatere în spațiul public. Nu este un lucru normal, fie și din faptul că se pierde din vedere miza acestei "revoluții" energetice. Politicile de mediu devin parte centrală a strategiilor de dezvoltare economică. Iar dacă nu discutăm despre energie, nu discutăm, practic, despre viitorul industriei, agriculturii sau serviciilor noastre!
