Într-o discuţie cu inginerul şi cercetătorul Călin Tarău, un specialist în dinamica fluidelor pe care ni l-au "furat" americanii, a ieşit la iveală un lucru foarte rar spus, dar perfect adevărat. Ca oameni, rareori îmbrăţişăm schimbarea, cu atât mai puţin atunci când suntem fericiţi cu viaţa pe care o avem. Fericirea, se spune, este şi o alegere, în sensul că optăm să facem un efort conştient spre a ne îmbunătăţi viaţa sau ne complacem într-o situaţie care nu ne mulţumeşte, dar pe care de cele mai multe ori nu avem curajul să o răsturnăm.
De cele mai multe ori, situaţia aceasta se vede şi în opţiunile electorale. Deşi, de decenii, alegem mereu aceleaşi tipologii de politicieni, a căror prestaţie nu ne mulţumeşte, deşi nu suntem fericiţi cu felul în care ei conduc, la următorul scrutin, comportamentul alegătorilor pare să se repete, foarte rar ieşindu-se din matcă. Asta pentru că majoritatea consideră că răul pe care îl ştiu este mai confortabil decât o necunoscută, chiar şi una cu potenţial pozitiv.
Schimbarea este, deci, poate cea mai grea alegere pe care trebuie să o facem în viaţă. Fie că se referă la schimbarea modului în care arătăm sau ne îmbrăcăm ori a partenerului sau a stilului de viaţă, decizia de a rupe legăturile create şi de a o lua de la început este una dificilă, mai ales pentru că nu prezintă garanţii.
Iar siguranţa, în lumea nebună în care trăim, cu războaie care bat la uşă, cu extremisme periculoase, cu conflicte rasiale şi religioase care de fapt ascund interese economice opuse, reprezintă un deziderat general valabil. Nimănui - cel puţin cuiva care nu este dependent de senzaţii tari - nu-i place să-i fugă pământul de sub picioare, nimeni nu vrea să îşi asume riscuri şi nu o face decât dacă răsplata promite să fie pe măsură.
În acest context, să schimbi un status quo care te face fericit este infinit mai greu. Dar abia atunci, cel mai probabil, poţi spune că ai trăit cu adevărat, că ai fost un temerar, un deschizător de drumuri, un exemplu demn de urmat. Să-ţi stabileşti noi provocări când eşti deja unde îţi doreşti, să nu te dai bătut atunci când lucrurile nu îţi ies din prima, să stăruieşti pe drumul nou ales, deşi poate, la prima vedere, nu pare potrivit, toate acestea sunt ingredientele reţetei succesului.
Calea cea mai puţin bătută poate fi, uneori, drumul cel mai scurt către succes, oricât de paradoxal ar părea asta. Fiindcă succesul nu ţine întotdeauna de cât de repede ajungi la destinaţie, ci şi de ce faci pe drum, ce şi cum înveţi, cum te redescoperi şi cum te poziţionezi în relaţie cu restul lumii. N-ar fi rău dacă ar reţine aspectul şi candidaţii la diferite demnităţi, care mereu îşi stabilesc drept obiectiv obţinerea scaunului acum, şi deţinătorii de drept de vot, care, atunci când le iese opţiunea de la urne, se aşteaptă la îmbunătăţiri instantanee ale situaţiei.
