După ce Oţelul a reuşit anul trecut un campionat de invidiat, din postura de nou-promovată, fiind la un pas de calificarea în cupele europene, suporterilor gălăţeni li s-a cam urcat fotbalul la cap şi au început să viseze din cale-afară de frumos. Nu ne împiedică nimeni să visăm, e drept, numai că pentru a-ţi îndeplini visele e nevoie de obicei şi de bani, iar în fotbalul modern banii sunt esenţiali. Numai când te uiţi la bugetele marilor cluburi europene şi la salariile vedetelor acestora te ia ameţeala.
Începutul sezonului actual ar fi trebuit să ridice primele semne de întrebare, după ce Oţelul nu a reuşit să-l păstreze pe Bodişteanu şi nici să-l legitimeze pe golgeterul Drăghiceanu, pe care îl "arvunise" deja, tocmai din cauza salariilor mici pe care le poate oferi.
Prima parte a campionatului a făcut însă uitat acest lucru, precum şi faptul că transferurile s-au făcut târziu şi au afectat pregătirea de vară, după ce evoluţiile fotbaliştilor gălăţeni au fost peste aşteptări, iar Oţelul s-a aflat pe podium multă vreme, fiind singura echipă neînvinsă în primele 12 runde.
Însă ceea ce, obiectiv vorbind, era de aşteptat să se întâmple, s-a întâmplat, odată cu înfrângerea în faţa liderului. Oţelul a pierdut cadenţa şi n-a mai putut ţine pasul cu plutonul fruntaş, au apărut rezultatele negative şi contestatarii au scos rapid capul de la cutie. Au apărut acuzaţii că Dorinel e anacronic, că s-au făcut blaturi şi multe altele. Numai dacă încercăm să argumentăm varianta blaturilor, puteam vedea uşor că ne dă peste mână însăşi definiţia termenului: blat înseamnă să pierzi un meci pe care în mod normal puteai să-l câştigi, ceea ce nu e cazul la Oţelul în momentul de faţă!
Explicaţia declinului este mult mai simplă decât pare. Jucătorii Oţelului sunt, cu notabila excepţie Cisotti, de o valoare mult mai mică decât cei ai contracandidatelor la play-off, fapt confirmat, în afară de evoluţiile din teren, şi de portalurile de evaluare, gen transfermarkt. De altfel, simplul fapt că aproape toţi au ajuns la Galaţi liberi de contract, nefiind doriţi de echipe de top şi cu salarii mai mari, este o altă confirmare.
Drept urmare, în momentul de faţă, cu o pregătire fizică mult sub cea care a impresionat în sezonul trecut, cu o disciplină tactică făcută praf de absenţa căpitanului Cisotti, cu entuziasmul sleit de problemele financiare şi cu o valoare a jucătorilor sub cea a echipelor cu pretenţii, jocul Oţelului a început să scârţâie serios, iar ultimele rezultate sunt consecinţa firească a tuturor acestor factori. Nici vorbă de vreo conspiraţie mondială, asta e "marfa" pe care o putem avea în condiţiile unui buget mediocru, printre cele mai mici din Superligă.
Şi, cum perspective de redresare financiară nu prea există, ar cam trebui să ne luăm gândul de la visurile de play-off şi să vedem mai degrabă cum ne vom salva de la retrogradare. Pentru că, parafrazându-l pe Anton Pann, dacă nema putirinţă (financiară), geaba chichirez gâlceavă (cu echipele de play-off).
