În fiecare dimineaţă, pe drumul spre serviciu avem marea „plăcere” de a fi prăfuiţi de măturătorii de la Ecosal sau de la RER. Ei îşi încep teoretic programul dis-de-dimineaţă, dar, cum ritmul de muncă nu este impus, nu reuşesc să termine de măturat străzile nici până spre ora 11,00. De ce ne supărăm oare? Oamenii îşi fac treaba şi nu ar trebui să ne plângem, că doar, în urma lor, cel puţin teoretic, rămân străzi şi trotuare curate. Am stat odată să văd cum lucrează aceşti angajaţi plătiţi din banul public. Unul dă cu mătura stânga-dreapta, altul mătură pe stânga şi adună gunoiul în grămadă, altul repetă operaţiunea pe dreapta, iar un al patrulea strânge grămezile şi le pune într-un container. Adică, pe principiul unde-s mulţi puterea creşte.
Alţi angajaţi care muncesc după propriul lor program sunt cei de la Distrigaz. De curând, angajaţii de la Gaze au plecat pe teren să facă revizii. Şi, când credeţi că le fac? În intervalul orar 11,00 – 14,00. Iar pe afişele lipite la intrările în blocurile gălăţene scrie negru pe alb că prezenţa la domiciliu în acest interval este OBLIGATORIE. Adică trebuie să fii acasă. Şi ce faci dacă şi tu, la rândul tău, eşti angajat şi exact atunci trebuie să fii la serviciu? Probabil îţi iei o zi de concediu, că na, siguranţa aragazului şi a sistemului de gaze sunt mult mai importante decât locul de muncă. Şi oricum pe cei de la Gaze nu-i interesează programul de muncă al altora.
În curând vor începe şi reviziile pentru căldură. Alt motiv de stat acasă. Nu de alta, dar nu cumva să fie vreo problemă la calorifer şi când te întorci de la muncă să te trezeşti într-o piscină. Cu atâtea probleme de rezolvat prin gospodărie, poate ar trebui ca măcar un membru al familiei să fie şomer. Să stea, domnule, acasă, să-i aştepte pe angajaţii de la diferite instituţii, publice sau private, să facă revizii la gaze, la apă, la căldură. A! Să nu uităm de recensământ. Că este foarte important să fim număraţi. Poate află şi statul câţi români muncesc şi care le e programul.
Aşa că, dragi gălăţeni, luaţi-vă concediu. Dar de odihnă, nu medical, ca să nu daţi în alte belele. Şi cum nu totul e alb sau negru şi mai există şi griul pe pământ, se întrevede şi o a treia variantă. Să muncim în ture de noapte… că angajaţii instituţiilor publice nu lucrează decât ziua. Aşa nu mai riscăm nici să lipsim de la programul de revizii şi scăpăm şi de măturătorii de dimineaţă, care îşi încep programul cu mult după ce se termină tura de noapte.
